Legende dobrogene (a patra parte)

Continui seria de articole despre legende Dobrogene, la sfarsitul articolului sunt link-urile catre celelalte trei.

Cismeaua Beiului

Legenda spune ca fiul pasei din Babadag a pornit intr-o dimineata, alaturi de mai multi prieteni, sa vaneze in padurea din preajma izvorului Casimcea. La vremea respectiva, acest izvor nu era cunoscut, fiind ascuns de padurile mari si dese in care caprioarele veneau si se adapau in apa limpede. Pe atunci, Dobrogea era pasalac turcesc. Revenind la fiul pasei.. dupa ce a stat cateva ore la panda, deodata vazu o caprioara de o rara frumusete. A urmarit-o si, fara sa-si dea seama, s-a departat de prietenii sai. La scurt timp, a fost observata disparitia fiului pasei si prietenii au inceput sa il caute prin imprejurimi. Negasind vreo urma a lui, s-au indreptat cu totii spre izvorul Casimcea, a carui apa, pe vremea aia, era foarte adanca si mare. Acolo au descoperit urmele calului prietenului lor, s-au luat dupa ele si asa au ajuns la izvor. Nu l-au gasit pe fiul pasei, ci doar turbanul sau care plutea deasupra apei. Imediat si-au dat seama ca acesta se inecase si au fugit inspaimantati sa dea vestea trista parintelui. Dupa ce a aflat cumplita veste si ca sa nu li se intample si altora o asa nenorocire, sultanul a dat porunca sa fie aruncati in rau saci cu pietre, nisip si lana. Porunca a fost indeplinita, si asa izvorul a secat, dar in jur, pamantul musteste inca de apa. Dupa ce se raspandi vestea mortii fiului sultanului, oamenii de prin partea locului spun ca, atunci cand vin ploile mari si cand apele se umfla, paraul Casimcea seamana cu cel de pe vremea pasei din Babadag. De atunci, izvorul care l-a “inghitit” pe fiul pasei a primit numele de “Cismeaua Beiului” sau “Izvorul Casimcea”.

Babadag

Intrucat am pomenit de Babadag in legenda anterioara, m-am gandit sa astern in randurile urmatoare, legenda acestui tinut. Legenda spune ca in vremuri mult indepartate, cu cateva sute de ani in urma, traia un cioban care isi purta oile pe vaile si dealurile dintre doua lacuri. Ciobanul era renumit in vremea aceea si era cunoscut ca “tatal oilor” (Koyun Baba). El stia sa citeasca in stele si era mereu cautat de oameni, ca sa le fie ghicit norocul in viata. In acele locuri prin care umbla el zi de zi, se afla astazi, orasul Babadag. Intr-o buna zi, in timp ce cutreiera prin padurea deasa de pe cea mai inalta culme, in locul unde se simtea el mai aproape de bolta cereasca, Koyun Baba observa ca oile sale ocoleau un anumit loc, in care se vedea o gramada mare de bolovani de piatra. La inceput, a crezut ca o fi mormantul cuiva, mai ales ca stia din batrani ca oile nu calcau niciodata peste un loc sfant. La putin timp dupa aceea, pe cand isi ducea turma la pascut, s-a intalnit cu cativa calugari musulmani, care l-au intrebat daca stie unde se afla mormantul lui SarĂ® Saltuk. Ciobanul nestiind de acest mormant, le-a spus calugarilor ca a vazut in varful muntelui, intr-o poiana un loc acoperit cu pietre, care ar putea fi mormantul mult cautat de ei. Strainii l-au rugat pe cioban sa-i insoteasca pana in acel loc. Ajungand la locul cu pricina, calugarii musulmani au inceput sa sape, iar pe la asfintitul soarelui, au dat de osemintele eroului cautat de atata vreme. Pe acel loc, ei au construit un mausoleu, care exista si in zilele noastre, chiar daca au ramas numai cateva urme ale sale. Se poate observa pe culmea celui mai inalt deal din acea zona. O asa veste importanta s-a raspandit cu iuteala vantului, iar oamenii de prin partea locului, romani si turci, s-au grabit sa ajunga la locul sfant, ca sa aprinda lumanari si sa asculte Coranul. Oamenii se rugau sfantului sa le indeplineasca dorintele, iar cei bolnavi sa fie vindecati. Se spune ca au avut loc multe minuni datorita acelui erou sanctificat, astfel ca au inceput pelerinaje spre mormantul sfantului musulman.

Dupa ce a murit Koyun Baba, localnicii l-au ingropat pe acesta in varful muntelui, chiar langa sfantul musulman. Tot legenda spune ca acolo unde era ingropat pastorul, pamantul s-a despicat in doua, pentru a insemna mormantul. Astfel ca, pornind de la numele celor doi, sfantul mulsulman SarĂ® Saltuk si pastorul Koyun Baba, a fost creat toponimul Babadag, adica “baba”, care inseamna “stramos” si “dagh”, care inseamna “munte”.

Legende dobrogene (prima parte)

Legende dobrogene (a doua parte)

Legende dobrogene (a treia parte)

Legende dobrogene (a cincea parte)

Legende dobrogene (a sasea parte)

Legende dobrogene (a saptea parte)

Sursa imaginii: orasul-tulcea.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *