Povestea elevului cu media neincheiata

Era o zi de vara dinspre sfarsit.. pe la sfarsitul lui august… era cald… era frumos… era trist… nu puteam sa ma gandesc decat la chipul ei dur de “fiara” cu dintiii auriti pusi de un dentist slab… inger cu niste ochi albastri inimaginabil de frumosi intr-un corp ametitor de neadegvat in care aplica un zambet de sfidare si-un caracter ce te intimida oricat de insensibil ai fi… ma bantuia mereu… si-o visam… invatam materia ei cu o frica mai mare de cat o aveam Domnului… dar tot ma gandeam ca ma voi face cand o voi revedea si iadul se va nastui aspra mea… ziua infruntarii psihice se apropia cu pasi repezi iar eu ma pierdeam tot mai tare in termeni economici de pret, piata monetara, somaj si tot ce tinea de economie… trist invatam din materia ce apare atat de frumoasa pe interior si atat de urata pe exterior… si-a venit ziua cea mare ultima de altfel (in gandul meu) cu o trezire brusca foarte devreme de dimineata… m-am umplut de optimism si-am plecat spre liceu cu speranta ca evaluarea aplicata de femeia “diavol” nu va fi atat de rea pe cat suna in mintea mea… ajung in curtea liceului pustiu… numai 3-4 elevi ce-si cautau fie dirigintii fie profesorii ca sa-i treaca de iadul unei materii neterminate la timp… 2 baieti statea pe banca liceului ambii de la calasa a XI-a de liceu zi isi fortau gandul sa retina cate-o mica parte la materia “diavoluluia” ce urma sa ne gaseasca… era trist… unul din ei era cu maica-sa si ea plansa toata de raul provocat de incapabilitatea fiului sau… iar unul era singur… si-am asteptat… era ora 8:00… trebuiau consumate aproape 5 ore pana la sosirea iadului pe pamant… si totusi eu speram ca nu va fi… dar a fost…

Va urma..