Te iert, ma iert si pe mine

Am fost foarte suparat pe tine, dar in acelasi timp si pe mine. Te-am cunoscut intr-o prioada in care nu te mai cautam, prea multe luni la rand am incercat si de fiecare data lipsea ceva. Acel ceva special care te face sa uiti de tine, acel ceva ce iti face ziua mai frumoasa si te ajuta sa treci mai usor peste luptele in care esti implicat. Ma bucur ca te-am cunoscut, ai fost o gura de oxigen cand simteam ca ma prabusesc. Anul trecut a fost greu, m-am incapatanat ca un fraier sa lupt de unul singur pentru a-mi demonstra ceva. Acum cand ma uit in urma imi dau seama ca nu trebuia sa consum atata timp si energie, dar merg inainte si sunt recunoscator pentru lectiile invatate.

Revin la tine, de ai stii cate am invatat din toata experienta asta. M-a durut foarte mult cand ai luat decizia de una singura sa ne despartim, stiu ca distanta ne-a fost inamic, la inceput parea un aliat. M-ai ajutat sa ma redescopar, sa-mi aduc aminte cine sunt cand incepusem sa ma indoiesc de propriile-mi puteri. Mi-a placut ca ai fost acolo cand aveam nevoie de un umar pe care sa-mi odihnesc capul. Ai fost acolo cand am vrut sa povestesc cuiva ce aveam pe suflet. Ai fost acolo, seara inainte de somn cand povesteam despre orice ne trece prin cap, fumam in pat si beam pahar dupa pahar cu vin rosu.

Chiar daca a durat putin, nu regret timpul petrecut cu tine si faptul ca m-ai lasat sa te cunosc mai bine. Un privilegiu de care putini s-au bucurat. Am intrat amandoi in “hora” asta cu sechele din alte relatii esuate, am fost naivi crezand ca le putem vindeca.. sau poate doar eu credeam asta.

Impaturesc scrisoarea, inspir adanc si merg mai departe.

Articole asemanatoare

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata, campurile marcate cu * (asterisk) se completeaza obligatoriu.