Analizandu-mi situatia

De multe ori mi-am zis ca gandesc prea mult. Analizez prea intens unele chestii ce trebuiesc luate ca atare si tratate cu indiferenta. Filozofez.. deci exist. Pot sa recunosc ca sunt trist? fiti atenti ca urmeaza o poveste ce nu multi o stiu. Anul asta nu a inceput tocmai in forta. M-am trezit ca trebuie sa imi achit cealalta jumatate din taxa pentru facultate care m-a ruinat financiar. Pe langa taxa asta am mai avut si alte cheltuieli asa ca planurile mele de achizitii s-au dus. Una peste alta, de cand a inceput 2009 am iesit doar de 3 ori in oras. La asta s-au adaugat si alte nemultumiri si cateva certuri cu diferite persoane. As putea sa spun ca supravietuiesc, inca nu am ajuns disperat dupa ceva dar tanjesc dupa multe chestii. Ceva nu este in ordine cu viata mea, ceva nu ruleaza asa cum ar trebui.. ceva trebuie facut in privinta asta. O intrebare ma tot sacaie de cateva luni de zile, ea suna cam asa: “daca ai avea de ales intre o viata in care relatiile tale se schimba o data cu anotimpul si dezamagirea pluteste pretutindeni sau o viata de celibatar, ce ai alege?”.

Sa ma mint singur si sa zic ca de maine o sa fiu mai bun? de maine o sa alerg mai mult? de maine voi fii mai indulgent? de maine nu voi mai critica atat de aspru? de maine voi bea ceai verde? de maine voi zambii la fiecare gest si fapta draguta? de maine voi ierta greselile altora si voi lua legatura cu ei sa vad ce mai fac?