Asa a fost sa fie

Si o priveam de undeva de jos cum mainile ii erau spanzurate de gratii si avea chipul unui copil, cu lacrimi in ochi si cu greseala recunoscuta pe buze. Oftand si respirand greu imi iau privirea de la chipul ei scaldat in lacrimi, fata pocita de machiajuri indoite cu lacrimi si incep sa cotrobai prin geanta dupa ceva. Din cateva miscari scot mana si o indrept spre ea, deschid pumnul si in fata ei rasare un boboc de trandafir alb.

Desi, eram la mai putin de 1 metru de ea, eram atat de departe. O bariera invizibila era intre noi, intr-o secunda as fi putut sa ajung langa ea, sa o iau in brate si sa o scald in sarutari dulci. Sa ii venerez fiecare centimetru de piele, dar se pare ca ea a ales deja pentru amandoi, ma vroia departe, departe de ea si de universul ei.

I-am lasat bobocul de trandafir pe pervaz, s-a uitat la el apoi la mine si a bufnit in plans iar.

– Poftim, tu imi dai venin si eu iti returnez afectiune. Au fost vorbele mele menite sa intoarca cutitul in rana mai adanc, sa iasa pe partea cealalta.

– Iarta-ma iubitul meu, a soptit cu un glas stins in lacrimi ca al unei caprioare ce zace sa moara.

– Te rog, mai da-mi o sansa, nu ma lasa; a continuat ea.

– Cu ce ti-am gresit iubita mea? Ce nu ti-am oferit? Cere-mi inima, mi-o voi scoate din piept si ti-o voi da pe tava, numai sa te vad fericita alaturi de mine; am continuat eu.

Pentru cateva clipe s-a facut liniste, in departare se auzeau cativa caini care latrau a pustiu, frunzele copacului din spatele meu foiau usor sub alintarea vantului ce adia la acea ora tarzie in noapte. Pentru moment vazand ca nu mai avea curajul sa zica nimic am vrut sa plec, dar ceva ma oprea, ceva imi zicea ca ce se intampla acum nu se va mai repeta si era aiurea sa iau o decizie pripita in starea in care eram, asa ca am hotarat sa raman si sa o privesc cum priveste bobocul de trandafir de pe pervaz, nu indraznea sa il atinga macar.

– E pentru tine iubita mea; am spart eu gheata.

– Ce trebuie sa fac sa mai capat o sansa? spuse ea privind in jos si suspinand in continuare.

– Nu m-ai pierdut sa stii, am fost si sunt al tau inca, desi vorbele tale si adio-ul aruncat asa in fuga m-au rapus pana la os, pana in crestetul capului de am simtit ca pamantul imi fuge de sub picioare, picioare care parca erau din cauciuc si refuzau sa mai stea drepte, sa imi sustina trupul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *