Acolo a invitat-o in prima seara. Prima seara cand se vedeau dupa atata timp, prima seara pe care o puteau petrece impreuna.. singuri. Departe de raul ce ii despartise pana in acel moment, departe de gurile rele si cicalitoare ale parintilor, departe de tot ce era “cunoscut”.
– Asta este cheia d-voastra domnule, zise receptionera.
– Multumesc, ii raspunse el luand cheia.
Au urcat la etajul doi, ultima camera pe stanga. Era o camera cu vedere la mare si acces la un balcon lung cu separeu pentru a pastra intimitatea. O cercetase el de pe zi, pentru a fi sigur ca totul o sa fie perfect.
– Sa nu razi de mine dar vreau sa te trec pragul in brate, ii sopti el.
Ea uitandu-se la el si zambind, ii raspunse afirmativ dand din cap. In timp ce o lua in brate, ea ii sopti usor la ureche:
– Spre al noualea cer te rog.
– Am inteles domnisoara, ii raspunde el zambind in coltul gurii si facandu-i cu ochiul.
Era intuneric, dar printre jaluzele cateva raze de lumina de la luna se strecurau in incapere dezvaluind un pat mare pe centrul camerei cu o noptiera.
Va continua..
