Cand suntem fericiti.. scriem randuri, cand suntem suparati/dezamagiti.. scriem pagini, dar cand suntem intre? sau cand ai acea stare confuza in care nu esti sigur daca ai trecut sau nu de inca o perioada deaia naspa. Cu toti avem momente aiurea, cateva ore.. poate chiar cateva zile care se transforma in saptamani. Si te chinui sa scapi.. chiar daca nu esti motivat la inceput, si stai si meditezi la umila ta existenta si persoanele carora le’ai facut direct sau indirect rau.. cu vointa sau nu. Cristina imi zicea aseara ca uraste blog’ul asta pentru ca e ca o scrisoare adresata intregii lumi.. dispare acea senzatie de originalitate si sentimentul ca esti special/a cand cineva scrie pentru tine, cand cineva se gandeste la tine si isi asterne cateva ganduri pe o bucata de hartie care apoi este frumos impachetata intr’un plic usor parfumat.
Tu ce ai facut ultima data cand ai scapat de o stare de rahat in care ti’ai ignorat cunoscutii si nu ai vrut sa te vezi cu nimeni, nu ai vrut sa auzi de nimeni, cand erai prea satul de acelasi rahat de zi cu zi? Ai inceput sa iti repari greselile si sa iti ceri scuze pentru ca ai fost un naspa.. nu?! Sau ai inceput sa bati pe la alte porti unde sansa ca viata ta o sa fie mai buna iti facea cu ochiul?
Cred k cea mai buna varianta ar fi sa adoptam toate formele de ridicare a moralului dupa o perioada depresiva… sa ne cerem si scuze dak ne face sa ne simtim mai bine, sa decidem sa cunoashtem si alti oameni… sa dam o sansa altor drumuri spre fericire.
Cat despre blog si gandurile palpabile asternute cu cerneala pe hartie… Ink ezit si nu stiu kre e cea mai buna varianta… in definitiv nu ne preseaza nimeni sa alegem deci, cum spuneam si mai sus putem sa adoptam ambele variante… Cred k oricum cei kre posteaza pe un blog merita toata admiratia noastra pentru k au incredere in parerile lor si in reactiile oamenilor, sunt deschisi si se bucura de cel mai frumos dar al omului… comunicarea