– Vreau sa iti pun o intrebare, il oprise ea din povestit.
– Da! te ascult.
– Ce iti place la mine?
A inghitit in sec.. si-a mutat privirea in alta parte.. spre un colt intunecat si murdar al incaperii, ii era greu sa se concentreze can se uita in ochii ei. Atatea de spus.. atatea intrebari concentrate intr-una singura: “Ce iti place la mine?”. Oare de ce il intreba asta, de ce in acest moment? Se indoia de ceva, il testa? Sau doar o simpla curiozitate care o macina.
Dupa cateva momente de tacere in care zeci de imagini si sunete i-au strafulgerat creierul, tot ce apucase sa studieze in legatura cu ea, incerca sa concentreze si sa materializeze prin cateva cuvinte raspunsul la intrebarea ei. O placea.. se vedea in ochii lui asta, felul cum o privea si cum ii atingea mainile.. cum se juca cu degetele ei. Si totusi nu isi gasea cuvintele. Simtea o presiune pe piept, ceva ce nu mai intamplase de cateva luni, si gatul ii era uscat.. parca ii pierise si vocea, si toate astea doar de la o intrebare.
Dar a fost bine. Oare ce urmeaza mai departe?! Timpul va raspunde..
nu am rasp cu gandul ca va fi ceva de care ma voi agata. a fost realitatea pura si atat
pacat ca ce ai raspuns nu a fost de ajuns sa te tzina langa ea… probabil ai raspuns doar asha… ca sa nu taci… sa nu o faci sa se simta prost…