Am fost intrebat de cateva persoane de ce am blog sau de ce inca mai scriu. Pai sa vedem:
– o banala terapie: atunci cand imi exprim gandurile si frustarile practic ma descarc fara sa fac rau cuiva, ma eliberez de acea energie negativa acumulata in urma intamplarilor de peste zi
– o arhiva: ceea ce mi se intampla acum indiferent ca e de bine sau nu.. mai tarziu o sa zambesc oricum cand imi voi citii gandurile scris cu luni/ani in urma.
– lectii de viata: “invatam din intamplarile altora sau pe propria piele” este o vorba, toti avem ceva de invatat unii de la ceilalti
– ce am invatat o data cu trecerea anilor: din intamplarile prin care am trecut am invatat ceva nou de fiecare data.. pentru viitor trebuie sa fiu prudent
Reteta jurnalului: intamplari de zi cu zi, sentimente si ganduri ce nu imi dau pace, stari de spirit, intamplarile importante din viata mea, punctul meu de vedere cu privire la viata si oameni.
Cineva o data mi-a zis ca cei care au bloguri au prea mult timp liber. Acea persoana si-a luat o mare palma cu piciorul. Eu cred ca a devenit meserie si ar trebui tratata ca atare.
Aaa si nu e bine sa spui ca ai un punct de vedere, poate o opinie. 😀