Cele mai bune intentii

.. uneori duc catre cele mai mari dezastre. In ultima perioada mi-am analizat actiunile din ultimii ani. Am incercat, atat cat imi permite memoria, sa-mi aduc aminte interactiunea cu fiecare persoana nou intalnita sau vechi cunostinte. De fel nu sunt o persoana ranchiunoasa. Daca m-am certat sau am indepartat pe cineva a fost pentru binele meu, cel putin asta credeam si gandeam atunci. Poate nu si-a invatat lectia cu mine, dar o va invata cu altcineva. Nici eu nu mi-am invatat toate lectile, stiu asta. Daca ma gandesc bine cred ca toata viata avem lectii de invatat, nu s-a inventat o carte pe care sa o citesti sau un documentar pe care sa-l urmaresti. Nimeni si nimic nu te poate pregati pentru ce va urma.

Am repetat si in alte articole ca suntem predispusi la schimbari de la un an la altul. Un rol important il au persoanele de langa noi. Uneori e bine sa suferi, alteori prea multa bunatate iti poate dauna. Singur(a), cu o tigara in mana si privirea orientata spre departare poti ajunge la concluzii uimitoare. E bine sa te deconectezi, sa lasi la o parte sfaturile si standardele altora si sa gandesti la rece. Unul dintre cele mai importante aspecte legat de viata fiecaruia este sa fii impacat cu tine insuti. Cred ca toti ne luptam cu asta..

De cand ma stiu mi-a placut sa ajut oamenii de langa mine si cand am avut ocazia am ajutat asa cum am putut. Dar oare am facut bine? Nu cumva sfaturile si insistentele mele i-au daunat persoanei in cauza? Nu cumva am fost egoist? Atatea intrebari si fiecare raspuns duce catre alte noi intrebari. Pentru ca imi pasa de o persoana simt nevoia sa o ajut daca am impresia ca nu face ceva bine. Este de datoria mea sa-mi spun punctul de vedere, sa-mi expun experienta acumulata de-a lungul vietii si impreuna sa cautam o rezolvare. Dar nu poti forta oamenii, nu ii poti cere unei persoane mai mult decat poate sau vrea. Risti sa-i strici echilibrul si in loc sa o ajuti mai mult rau ii faci. Nu e bine sa ai regrete, nu vreau sa regret ca am ajutat pe cineva. Poate relatia noastra s-a incheiat intr-un mod stupid. Unul a fugit de celalalt sau a preferat sa-l ocoleasca. Dar nu asta este solutia.

Mi-am propus sa iau oamenii asa cum sunt. Am defectele mele, stiu asta. Dar unele calitati compenseaza. Asta nu e ultimul cuvant pe care-l am de zis, dar cu timpul se vor “limpezi apele”.

3 thoughts on “Cele mai bune intentii”

  1. Bitch, de aia m-ai sters de pe Facebook si m-ai adaugat din nou? Ma gandeam eu ca cel mai bine e sa verific blogul, sa vad ce ai patit. Eu credeam ca dupa… 6-7 de ani relatia noastra nu mai e ca la inceput, atunci cand tu ai bazdaci ma stergi din online.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *