Simt ca imi lipseste ceva, pe langa multe altele. Am invatat, invat si voi mai invata despre comportamentul oamenilor. In dorinta mea de a detine controlul, am crezut ca pot citi orice persoana din primele minute de interactiune, m-am inselat. Diversitatea caracterelor este din ce in ce mai mare, de unde nu te astepti rasar ciudati. A nu se intelege ca eu sunt o persoana model asa cum vor parintii mei, asa cum ma vor parintii tai, sefii, vecinii, etc. Fiecare dintre noi are mai multe fete, fete pe care le afisam de placere sau nevoie la parinti, la prieteni, la serviciu, intr-un grup nou, etc.
Dar mie imi place sa fie ciudat, imprevizibil, ceva diferit. Si de aici am multe de invatat, astfel reusesc sa-mi demonstrez ca ma pot descurca sau nu in diferite situatii, imi largesc cunostintele despre oameni si comportamentul lor, ma simt in stare de orice pentru ca am cu cine, imi descopar calitati sau defecte la care nu am reflectat, etc. La fiecare persoana interesanta si nou intalnita ma lovesc de aceleasi probleme. In dorinta mea de a detine controlul, de a stii exact ce sa fac pentru a obtine ceea ce vreau, ajung sa o sfeclesc. Asta deoarece ma grabesc sa cataloghez acea persoana crezand ca stiu ce vrea, ce gandeste. Interactiunea cu o persoana noua este o provocare de fiecare data, in special o persoana interesanta si captivanta. Este imposibil sa nu-ti doresti sa-i castigi atentia, nerabdarea te face sa o dai in bara. Mi-am propus sa o iau usor de acum inainte, imi stopez dorinta de a controla totul, incerc sa iau ca atare actiunile persoanei respective si culeg informatii pentru a o cunoaste. Incerc sa nu mai critic, sa nu mai judec, sa nu mai etichetez.
Nu incerca sa-mi gasesti nod in papura cu argumente ce contrazic vorbele mele. Gandeste-te si reflecta mai bine, ai sa intelegi unde bat.
Kidule… Pot sa iti spun kid? Pai asa ceva nu se invata in tot lifetime-ul, insa poti cu adevarat sa atingi nivelele alea de precautie, imprevizibilitate, sa fi ciudat si diferit. No, dar ce-mi place ca sunt la fel 😀