Pot sa spun ca am petrecut cele mai bune doua saptamani din vara asta in Belgrade, Serbia. Intr-un articol recent scriam despre cum am cunoscuti primii sarbi in Cluj-Napoca cu ocazia unei adunari, daca pot sa ii zic asa, a unui grup de oameni care au un numitor comun: calatoresc prin toata lumea. Atunci mi-am propus sa merg intre-o zi in Serbia sa aflu mai multe despre ei. In fond sunt vecinii nostri si relatia dintre tarile noastre este una buna. Intre timp am aflat cate lucruri avem in comun, de la cuvinte pana la obiceiuri si imbracaminte.
Dupa cateva zile petrecute in Timisoara am luat un tren Sageata Albastra spre Belgrade. Acest tren circula zilnic, dimineata si la pranz. Am cumparat un bilet dus-intors de la agentia de voiaj CFR, undeva in centrul Timisoarei. Pretul unui bilet este de 62.30 lei si are valabilitate 30 de zile. Trenul are schimbare in Vârșeț, un orasel mic aproape de granita Serbiei cu Romania. Durata calatoriei este de aproximativ 2-3 ore. In aceasta gara se schimba trenul, am coborat din Sageata Albastra si am luat un tren pentru navetisti care opreste in toate garile si haltele de pe drum. Serbia inca nu face parte din Uniunea Europeana asa ca am avut nevoie de pasaport ca sa traversez granita. De fiecare data cand am trecut granita mi s-a controlat bagajul. Trenul dinspre Romania opreste in gara Dunarii (Danube), de acolo am mers pe jos pana in centru la Piata Republicii (Trg Republike). Am oprit la un restaurant sa mananc ceva si intre timp am luat legatura cu viitoarea prietena sa o anunt ca am ajuns. Ne-am intalnit, imbratisat si pupat si apoi am mers prin zona de case spre o terasa Centrala (se citeste Țentrala) undeva in cartierul Dorciol (Dorcol). Sunt multe baruri care pe timpul verii scot cateva mese si scaune pe trotuar si clientii pot savura o cafea in aer liber. Sarbii sunt mari consumatori de cafea, bere si carne la gratar. Mai tarziu m-am intalnit cu un prieten la care am stat 3 zile. Toata perioada cat am stat in Belgrade am avut cazarea asigurata de prieteni. Este adevarat ca am stat la 4 persoane diferite si in cartiere diferite, dar a meritat fiecare experienta.
Stiati ca Nikola Tesla a fost sarb? Am vizitat muzeul dedicat lui unde erau expuse diferite masinarii si machete ale unor inventii. Intr-o poza mai jos se vede cartela magnetica (BusPlus scris cu litere chirilice) folosita pentru mijloacele de transport in comun, o calatorie costa aproape 3 lei. Pretul este destul de ridicat luand in considerare veniturile lor. Intre timp am aflat ca aproape toti tinerii refuza sa foloseasca bilete, dar stau pregatiti in cazul in care vine un control. Controlorii sunt usor de vazut, toti poarta tricouri albe, au un aparat de citit cartele de marimea unui POS si pe spatele tricoului scrie Kontrol.
Am fost si la cateva tururi gratuite sau pe bani prin oras, in poze am atasat un pliant cu aceste tururi ale orasului Belgrade. Si la ei exista combinatia asta de vechi si nou. Deseori am vazut lipite doua cladiri total diferite ca arhitectura si vechime. La ei este ceva normal ca fiecare geam sa fie acoperit cu rulouri exterioare. Casele si apartamentele vechi au un sistem de rulori din lemn iar cele noi din tabla. Foarte utile cand afara este soare si vrei sa ai intuneric in casa.
De multe ori am luat singur la pas orasul sa descopar cladiri si locuri interesante. Spre rusinea mea am poze la cladiri despre care nu stiu mare lucru, dar mi-au placut si de aia le-am fotografiat. Am vazut si Catedrala Sfantul Sava, ocrotitorul Serbiei. Sunt crestini ortodocsi, imi aduc aminte cand am vazut pe cineva facandu-si semnul crucii, dar vorbind alta limba. Aceasta catedrala crestin ortodocsa este cea mai mare din lume, cel putin asta spun ei. De prin anii 1980 se lucreaza la ea, este imensa, dar la interior sunt schele si pereti gri. Mai au mult de lucru la ea pana o termina.
Am fost la o prezentare pentru un proiect castigat de niste arabi care vor sa schimbe zona garii centrale – Belgrade Waterfront. Vor sa demoleze cateva blocuri vechi si sa contruiasca o zona moderna cu blocuri, spatii pentru magazine si zona pietonala. Despre cetatea Kalemegdan o sa revin intr-un articol pe viitor. Am fost de cateva ori pe “plaja” Ada Ciganlija (insula tiganilor), este un lac “rupt” din raul Sava, de-o parte si de alta sunt terase. Un fel de Mamaia, dar in loc de nisip este pietris si apa dulce.
Un alt lucru care mi-a placut erau ghenele de gunoi ingropate in pamant, afara era doar o cutie metalica prin care aruncai gunoiul. In felul asta se evita mirosul gunoiul pe timpul verii si imprastierii lui pe strazi. Aproape zilnic am vazut masini si oameni cu furtune in mana care spalau strazile din centru. In Piata Slava (Trg Slavija) se afla primul restaurant McDonald’s deschis in Yugoslavia / Serbia. Asta se intampla la sfarsitul anilor ’80. Am vazut si trei cladiri ramase in picioare dupa bombardamentele din 1999, atunci cand Nato a intervenit pentru regiunea Kosovo. Inca este un subiect delicat pentru ei.
Am fost si in oraselul Zemun despre care voi scrie un articol pe viitor. Aici am oprit pentru pranz la un restaurant amenajat intr-un vagon de tren. Se numeste Balkan Ekspres iar preparatele erau din peste prins din apele Dunarii. Am fost si la o cina intr-o kafana (han, carciuma, birt) unde lautarii au cantat pentru noi si am savurat carne de porc gatita cateva ore la foc mic, a fost o experienta foarte placuta. Un alt lucru care imi place foarte mult este Pleskavita, este ca un hamburger. Carnea este prajita in fata ta pe gratar iar ca garnitura se pune unul sau doua sosuri si cateva legume. Este usoara si foarte gustoasa, stiu un loc unde o prepara un sarb din sud. Toti spun ca sudistii fac cea mai buna pleskavita. Cele mai cunoscute doua brand-uri de bere sunt Lav si Jelen, partea buna este ca poti consuma alcool in timpul zilei pe strada. Magazinele au voie sa vanda alcool doar pana la ora 22:00. Spre surprinderea mea nu am vazut mall-uri, orasul este plin de doua sau trei lanturi de magazine gen Mega Image, preturile sunt aproape ca la noi. Am vazut o diferenta consistenta la pretul tigarilor, un pachet de Pall Mall, Kent si altele internationale costa aproximativ 8 lei.
Sunt multe de povestit despre sarbi si orasul Belgrade, ma gandesc sa separ acest articol in 2-3 pentru a nu plictisi, sunt prea multe de povestit. Intr-o poza de mai jos este un pliant primit de la un centru de informatii, este o harta a orasului si pe verso o harta detaliata cu centrul orasului. Belgrade este traversat de raurile Dunare si Sava, de fapt Sava se varsa in Dunare pe teritoriul orasului. Sarbii alterneaza alfabetul chirilic (traditional) cu cel latin (modern). Scrierea in alfabetul latin a venit ca o necesitate in momentul unirii catorva tari vecine care vorbeau Sarbo-Croata sub numele unei noi tari Yugoslavia. Cel mai apreciat conducator si initiatorul acestui “proiect” a fost Josip Broz Tito. Si in momentul de fata sunt destui sarbi nostalgici care isi aduc aminte cu placere de perioada cand Tito conducea Yugoslavia.
Oamenii sunt primitori, un prieten a avut grija sa vad pe propria piele cum este tratat un oaspete intr-o familie de sarbi. Oaspetele este asezat in capul mesei si primul servit, apoi urmeaza ceilalti. Sarbii sunt dispusi sa te ajute, intelegatori si omenosi. Noi romanii suntem vazut bine de majoritatea sarbilor, in fond nu am avut conflicte, ba chiar o relatie buna de-a lungul timpului. Inca un lucru care mi-a placut a fost Rakia (rachiu, tuica), o bautura spirtoasa pe care o poti consuma aproape la toate barurile, restaurantele si cluburile de noapte. 50 de mililitri costa 6-7 lei, se consuma ca shoot sau se savureaza.
Pentru moment ma opresc aici, revin cu detalii in alte articole.
