Daca taceai.. filozof ramaneai

Unii oameni au o placere sadica in a ma enerva asa aiurea. Regulat cineva se trezeste sa imi aminteasca ca exista oameni ce gandesc cu “calti” pe post de creier. Inteleg ca esti invidios pe cineva, inteleg ca esti stresata pentru ca intarzie sa vina, inteleg ca nu mai dormi bine noaptea pentru ca altii o duc mai bine decat tine, si multe alte rahaturi ce se aduna. Cand s-a umplut galeata cu rahat ma cauti pe mine ca sa te descarci. Nu? Pai pe cine? pe fraierul care a inghitit fara sa comenteze prea mult, fraierul care de fiecare data a mai intins un obraz curat pe care sa il scuipi, fraierul care a fost acolo la capat de drum cu lanterna in mana sa te ajute. Dupa ce ai uitat de mine si nu am vorbit cu lunile.. te trezesti intr-o zi sa ma asaltezi cu replici amare si taioase fara sa am vreo vina pentru probleme tale.

Dar lasa ca schimb foaia, ai auzit de X? o sa afli pe propria piele.

12 thoughts on “Daca taceai.. filozof ramaneai”

  1. @ nu vorbeam de mine, eu am voie sa ma oftic/supar/enervez mereu si din orice, dar voi ca niste tineri domni ar trebui sa fiti mai… nepasatori 🙂

  2. Pana acum nu ai dezvoltat “anticorpi” fata de persoanele de genul ala? N-ar trebui sa te mai lasi afectat de chestii d-astea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *