“Am riscat si ti-am pus inima cu declaratiile
frumoase pe talerul balantei iubirii.
Si-am aflat, vai! ca e plina cu vid
Usoara, ca fulgul.
Apoi am vrut sa aflu calitatea aurului
din care pretindeai a fi mestesugita.
Si-am picurat acidul veninului adunat din suferita
nascuta din dragostea-mi pentru tine.
Si-am aflat ca era din cea mai pura tinichea,
fara urma de valoare.
Am vrut sa aflu apoi, vibratia la emotie,
Si-a scartait cumplit cand cu evlavie am luat-o
in causul palmelor.
Era planset de copil bolnav de naivitate.”
