Discutia a inceput sa se aprinda, simpla conversatie cu care incepusera se transforma intr-o cearta pe viata si pe moarte de parca toata ura din lume era incarnata in ei doi. Cu stupoare incepu’ sa afle lucruri nestiute pana atunci ca si cum cineva i-ar fi legat ochii si nu a realizat / vazut ce se intamplase pana in acel moment. Deodata incepu’ sa simta cum pamantul ii fuge de sub picioare, vedea negru in fata ochilor si se tot freca sperand ca ii va fi mai bine si isi va recapata vederea. Ce citea era greu de digerat, dificil de acceptat.
Ce vrea ea de fapt? Ce tot incearca sa ii zica? Stie deja ca nu mai este dorit si asta doare cel mai tare. De ce vrea sa rasuceasca cutitul in rana si mai mult? De ce este atat de rece si cruda cu el? Pacat, asta isi tot zicea in gand si incerca sa se imbarbateze sa ii fie mai usor in aceste momente.
“Totul se iarta, nimic nu se uita”, oare de ce ii tot zice asta? De ce este atat de legata de trecutul lor? De ce tot dezgroapa mortii? De ce nu ii lasa acolo? De ce in loc sa tina minte faptele, intamplarile bune si placute se tot leaga de greselile facute de el dand vina pe el, in fond.. deh, a gresii este omenesc, dar cred ca ea a uitat asta. A stat putin pe ganduri, simtea ca rabdarea ii este pusa la incercare, a inteles ce era de inteles si ii ajungea. Vroia sa scape de acest chin.
“Adio” a fost ultimul lucru pe care i l-a scris. Fara “noapte buna” sau “mai vorbim”, ci doar “be happy without me, adio”. Furios si ranit se apropie de geam, il deschise si privii afara. Era o ceata foarte deasa, o adiere rece de vant incepu sa il faca sa tremure. Era o ora tarzie in noapte, se vedeau doar luminile pale de la stalpii de pe sosea si din cand in cand cate o masina “spargea” linistea noptii. O noapte “perfecta” pentru el. Blocul de langa era luminat si putea fi distins, din ceata, de 3 ferestre luminate. Pe semne mai erau si alte persoane treze la ora aceia tarzie. Se intreba in gand daca numai el are probleme. Isi aprinse o tigara, se uita in jos. Avea ochii inlacrimati, tremurand se intreba daca are vreun rost sa infrunte cele cateva etaje pana jos, pe pamantul “cald si primitor” care parca il astepta cu bratele deschise.
Prin cap ii treceau fel si del de ganduri si imagini, isi imagina fel si fel de ipostaze si intamplari care oricum erau ireale. Aproape cand sa termine tigara “cobori sa imbratiseze” pamantul, a “disparut” cu gandul si ferm convins ca tot ce a facut pentru ea in aceasta lume a fost si este gresit. Toate strofocarile sale au fost inutile si neapreciate, chiar si de ea. A simtit ca nu mai avea rost sa existe in aceasta lume prea rece si neintelegatoare cu el.
EA
Ochii i s-au inlacrimat si a inceput sa isi stranga cu mainile parul ca si cum s-ar auto-pedepsii. Gustul amar pe care il simtea acum era datorat vestii pe care o aflase. Acum stia ce se intamplase cu o seara in urma dupa acel “adio” din partea lui. “Aceasta lume l-a ejectat, blestemat fie ceasul si persoana care l-a impins sa faca asa ceva.” scria mare pe prima pagina a ziarului local, un mesaj lasat de cel mai bun prieten al lui.
