Ah, este 5:29 intr-o dimineata de miercuri. Desi m-am dus la somn la 2-3 dimineata acum cateva minute m-am trezit. Nu mai am somn mai ales dupa ce m-am uitat pe geam si am vazut “peisajul diminetii” si deodata mi-a aparut in minte o traire, o amintire.
“Este 5:40, ma ridic din pat si insetat caut sticla de ceai sa beau. Ma racoresc si ma uit la ceas, e timpul sa plec. Imi pun bluza pe mine, ma incalt si ies pe usa. De cum ies din scara blocului aerul diminetii ma ia prin surprindere si imi zvanta cateva picaturi de transpiratie de pe frunte. Cu “viteza melcului” ma indrept catre un chiosc, ultimii bani ramasi in buzunar imi ajung de un pachet de tigari. Simt nevoia sa fumez, saraca vanzatoare dormea. Cred ca m-a injurat ca am trezit-o la ora aia, isi facea somnul. Cum am prins pachetul de tigari in mana, usor tremurand si nerabdator, il desfac si scot o tigara. O aprind, trag un fum lung.. ce bine e. Chiar imi lipsea o tigara.
Pana in acest moment nu am observat ca este pustiu imprejurul meu, strazile sunt goale. Putin uimit ma opresc si studiez mai atent locul unde ma aflu. Wow, chiar sunt singur pe strada. Parca m-as fi trezit intr-un film de groaza in care toata populatia a fost decimata de o boala sau de creaturi fioroase din filmele lui Steven Spielberg iar eu am ramas printre putinii supravietuitori.
Dupa ce am studiat putin “terenul” mi-am continuat drumul spre casa. Sunt pe un bulevard, merg pe mijlocul strazii. Ma uit in susul si josul strazii si e goala, e prima data cand o vad asa de goala. Tot mergand asa usor o adiere imi flutura parul de parca ar vrea sa se joace cu el. Continui sa trag din tigara (ca un calic) si sa privesc “peisajul” ce i-a fost dat sa il vad in dimineata asta, sunt fascinat. Cat de interesant e sentimentul care ma cuprinde si pe care il simt, parca as fi un copilas care analizeaza un loc nou si neexplorat pana atunci de el.
Ma apropii usor de intersectie, vad un taximetrist care sta in masina si doarme. Se pare ca a avut o seara lunga si istovitoare dar tot nu se lasa, inca mai asteapta sa ia o comanda. E cam pustiu prin oras acum, usor, usor incep sa “rasara” masini, oameni. Se trezesc toti la viata si incep sa isi “ruleze rutina”. Eu ma uit la ei de parca ar fi niste roboti programati sa faca acelas lucru zi de zi la acelasi interval, aceiasi ora. Oboseala si sictirul se citesc pe chipurile lor. DA! se duc la munca, grozav inceput de zi. Numai eu nu am nici o treaba, merg agale, mai aprind o tigara si imi continui drumul.”
Dupa trairea din acea dimineata, de fiecare data cand zorii zilei ma surprind, acea dimineata imi vine in minte. Asociez acea dimineata cu EA!
Aceste randuri le scriu ascultand o melodie care mi-a “mangaiat” urechea in acea noapte / dimineata. Din cand in cand mai arunc un ochi pe geam, este acelasi “peisaj de dimineata” doar ca acum ma aflu intr-un spatiu delimitat de 4 pereti. Tintuit pe un scaun, o tigara sta aprinsa in scrumiera, geamul este deschis.
