Acum ceva timp scriam despre ultima calatorie la Cluj-Napoca, iar unul dintre motivele pentru care am mers a fost festivalul Electric Castle, a treia editie. Anul trecut, pe vremea cand inca locuiam in Cluj-Napoca, atunci am fost pentru prima data la acest festival – o experienta de neuitat, acolo m-am intalnit cu diferiti prieteni si am petrecut doua nopti de neuitat. Desigur, au fost si cateva neajunsuri minore, dar per total a meritat fiecare minut petrecut acolo si leu cheltuit. De anul trecut imi propusesem sa ajung iar la acest festival.
Anul asta biletele pentru toate cele 4 zile de festival stiam ca s-au vandut deja, mai ramasesera bilele de o zi care au costat 149 de lei. Gazda noastra era de munca a doua zi (luni dimineata) asa ca a ramas acasa, am plecat spre Cluj Arena impreuna cu Tibi unde urma sa ne intalnim cu niste prieteni din Alba Iulia. De aici plecau la fiecare 10 minute cate un autobus spre satul Bontida unde se afla castelul Banffy, respectiv festivalul Electric Castle. Pretul unui bilet este de 7 lei, erau aliniate vreo 10 autocare pregatite sa transporte numarul mare de tineri dornici de distractie. La festivalul Electric Castle au venit in jur de 20.000 de oameni in primul an, anul trecut au fost aproximativ 80.000 si anul asta au anuntat ca asteapta in jur de 100.000 de oameni. Daca in primul si al doilea an festivalul dura 3 zile, anul acesta s-a intins pe 4 zile. Peste 150 de artisti si trupe au facut atmosfera timp de 4 zile pe 6 scene.
Vremea a fost capricioasa anul asta, cateva zile la rand a plouat si locul s-a transformat aproape intr-o mlastina. Pe internet am vazut multe poze de la fata locului, la stiri se vorbea despre eveniment iar noi eram nehotarati daca sa mergem, oare ce ne astepta acolo? Desigur, multa distractie si voie buna. O alta noutate au fost cardurile pentru cumparaturi, in interior nu se foloseau bani cash, trebuia sa folosesti un card din plastic pe care il alimentai in cateva locuri si plateai cu el. La plecare am returnat cardurile si ne-au fost returnati banii ramasi pe el si garantia platita la inceput (in caz ca il pierdeam). Din pacate am lasat aparatul foto acasa, am reusit totusi sa fac cateva poze cu telefonul pe care le puteti vedea mai jos.
Cand am ajuns la festival era puhoi de lume, unii mancau, altii radeau, altii se imbratisau, altii vorbeau la telefon.. o nebunie. Senzatia era ca sunt in Vama Veche, dar la un nivel mai ridicat, era ordine si oamenii respectosi. Dupa o gustare la o terasa (mici si cartofi prajiti) am pornit spre intrarea la festival unde am fost verificati in genti si la bratari. La intrare erau voluntari care te “instruiau” cum sta treaba cu acele carduri, o tipa ne-a recomandat sa ocolim scena principala prin spatele castelului daca vrem sa ajungem la celelalte scene, noi am facut fix invers si am ajuns intr-o mare de oameni care se impingeau sa treaca dintr-o parte in alta. Dupa vreo jumatate de ora, sau poate a trecut mai mult, am ajuns in stanga scenei pregatiti pentru concert. Din punctul meu de vedere atmosfera “cea mai cea” au facut-o cei de la Sigma, chiar daca atractia principala in ultima seara de festival era The Prodigy.
Se luminase afara cand am hotarat sa plecam acasa, asa ca ne-am incolonat si am asteptat aproape o ora la rand pana am prins un loc in autobus spre casa. Eram franti de oboseala, dar multumiti ca am hotarat sa mergem la festival. Noroiul nu a fost o problema asa de mare cum ne asteptam, muzica si atmosfera de acolo a compensat orice neajuns 🙂
