Nu-i asa ca de multe ori v-ati simtit revoltate, frustrate ca langa voi nu e el, “alesul” sau macar un tip de treaba? Nu v-ati intrebat, disperate, de ce nu apare acel cineva care sa va dea aripi? Sau macar sa umpleti orele moarte din timpul weekend-ului cand astepati un semn, o aparitie ireala dintr-un decor de poveste (pentru cele mai romantice), un SLK (pentru tipele aparent materialiste), sau macar un amarat de sms (e posibil sa fie oferta la abonament)?
N-au fost momente cand v-ati invinovatit ca nu puteti fi ca celelalte, cand v-ati surprins imitandu-le dar rezultatul s-a dovedit a fi catastrofal? N-ati incercat dorinta marturisita fata de voi de a face un compromis pentru ca apoi sa va dati seama ca in final va apartineti, ca aveti mai multa nevoie de voi decat de ei?!
Dincolo de lamentarile launtrice, de “sfaturile binevoitoare” ale femeilor care nu contenesc sa braveze despre “implinirea sufleteasca” (de parca a fi cu cineva insemna automat accesul in Paradis.. in paradisul linistii, impacarii cu tine insuti, cu ceilalti, cu Dumnezeu), am descoperit cu o surpriza infinita ca nu sufar de “complexul fetei fara prieten”, ca imi place libertatea “mea”?
Ganditi-va cat de vulnerabile sau amenintate se simt prietenele lor vazand in preajma lor fete singure, sigure, dragute? ganditi-va cum sunteti privite pe furis (o noua criza de isterie e ultimul lucru de care au nevoie si din pacate de care au parte destul de des).. cum sunteti catalogate (iar voi va zambiti complice stiind ca ei vad un trup, o aparenta care va ascunde insa pe voi, eul vostru? mi-amintesc de o replica din Kundera: “Trupul mi l-ai avut. Dar sufletul meu nu-l vei avea niciodata.”
Bucurati-va de libertate, de petrecerile intre fete, de iesirile cu fetele! (a nu se intelege altceva.. In final o sa o citez pe FJ: “Faptul ca ai un barbat alaturi nu iti garanteaza aripile cu care sa zbori peste lume, la fel cum absenta lui nu inseamna, obligatoriu, nefericirea.”
