Ganduri pentru el

Imi permit mie insami sa ma gandesc la el, sa rememorez secundele in care timpul ne-a cuprins in aceeasi fractiune de spatiu, sa ma binedispun cand ma saluta sau cand il zaresc? si nu ma gandesc in perspectiva? nu anticipez prin imaginatie ceea ce as vrea sa se intample, pentru ca nu se va intampla si pentru ca e intensa senzatia de moment pe care o declanseaza. Traiesc efectiv in acea secunda in afara realitatii mele pentru ca in clipa urmatoare sa ma descompun in franturile de materialitate ce ma compun pentru a fi parte a lor, pentru a ma face una de a lor? aceasta dedublare ma face sa zambesc amintindu-mi? cum as putea sa explic sau sa transpun starea mea de ieri dimineata cand ne-am intalnit la intrarea principala eu intrand si el iesind? Cum s-a putut intampla ca in acea fractiune de timp sa fim in acelasi loc: eu si cu el ? de ce nu o alta de ce nu un altul.. de ce atunci, la acea ora? ne-am salutat , eu fastacita, el retinut? si atat? dar atat de mult pentru mine? coincidenta, intamplare, accident.. nu stiu; pentru mine a insemnat o clipa de cer senin, de soare, de ceva ce era inauntrul meu si ma facea sa zambesc; imi eram propria complice si imi acopeream propria taina; povestea celor doua secunde ale unei zile lungi, goale, anoste; cine ar putea sa se multumeasca cu doua secunde intr-un intreg de 24 de ore fara nici o certitudine, fara sa vrea, fara sa se gandeasca la ce va urma? se intampla cu un scop sa il intalnesc sau pentru mine e o intalnire care umple doua secunde in timp ce pentru el sunt doua secunde lipsite de consistenta? e asa zisa protectie pe care si-o acorda fiecare interpretand realitatea sa individuala dar care pentru celalalt, ceilalti tradusa devinde absurda, falsa, eronata. De aceea nu trebuie dezvaluita ci pastrata in arhiva personala? poate maine nu il voi mai intalni? va pleca sau va mai ramane o saptamana, o luna. Fiecare intalnire va marca o litera in poveste? o voi numi povestea mea inspirata de el dar straina de el? si asta suntem; doi straini; acum in timp ce scriu si il fac parte a altor minute din timpul meu el are timpul, spatiul, gandurile, povestea lui.. nu ma doboara senzatia de traire neimpartasita. Ma voi multumi cu fiecare secunda care ne-a gasit in acelasi loc, timp in care l-am surpins, l-am urmarit cu privirea, am zambit singura, ne-am privit, ne-am salutat, i-am zambit; cine stie? Aceste coincidente ne fac zilele mai pline fara sa aiba aceeasi semnificatie pentru participanti. Pare absurd sau ca cineva incearca sa se amuze pe seama noastra, dar logica legilor nescrise ne depaseste si poate nici nu trebuie cautata ci acceptata pentru a ne simti bine doua secunde intr-o zi de 24 de ore..

Nu stiu de ce simt nevoia sa ti-l trimit? poate pentru a te ?reapropia? poate pentru a gasi o confirmare poate pentru a gasi acele corespondente pe care le cautam in ceilalti si le intuim poate pentru ca vreau sa cred ca ne ?leaga? o altfel de poveste? nu stiu? poate pentru a astepta disperata un raspuns de la tine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *