Ati observat ca o data cu inaintarea in varsta gasirea unui partener dureaza mai mult si “procedeul” este mai dificil. De ce? pentru ca avem mai multe cerinte de la persoana cu care ne vom petrece timpul pe viitor.
La adolescenta treci prin relatii ca albina prin flori. La un suc, in oras sau in discoteca daca cunosti o persoana care iti place este simplu sa ii zici ca iti place de el/ea si dupa cateva ore petrecute impreuna va pupati/sarutati. La fel de simplu e si cu despartirea.. lasi un sms sau un offline pe messenger si ai scapat. In fond nu esti legat de el/ea cu nimic.
In schimb cand cresti mai mare situatia se schimba. Partenerul/a este mai dificil de abordat si de convins. Trebuie in primul rand sa investesti atentie, rabdare si cat mai mult timp petrecut cu acea persoana. Rasplata va veni dar nu asa de repede ca in adolescenta. Nu te mai multumesti cu nimicuri si cauti acea persoana care merita atentia si timpul tau. Fiecare defect pe care il ignorai in adolescenta acum parca te zgarie pe creier. Prieteni comuni, colegii de la munca sau de facultate, vecini si rude.. toti sunt implicati mai mult sau mai putin in relatia ta. Si nu este ceva intentionat dar se intampla ca un prieten din gasca sa se insoare si te invita la nunta sau o matusa isi sarbatoareaza ziua de nastere si te cheama si pe tine si tu nu poti sa iti lasi partenerul/a acasa. Si uite asa in relatia voastra sunt antrenati mai multi oameni de cat doresti.. uneori. Daca vrei sa te desparti de partener/a nu e chiar atat de simplu. Oriunde te duci dai nas in nas cu vreun cunoscut comun caruia trebuie sa ii explici decizia ta, parintii dezamagiti si bulversati de situatie si lista continua cu multe astfel de neplaceri.
Si cautarile incep iar. Esti frustat/a ca nu iti gasesti o persoana pe masura si mori de ciuda cand vezi ca toti cunoscutii tai mai simpatici sau mai urati au pe cineva. Ajungi sa te intrebi daca e ceva in neregula cu tine de nu se “prinde” nimic. Acum cand scriu aceste randuri vorbesc aiurea din cauza oboselii si tu stii ca situatia sta altfel in cazul tau si imi vei demonstra asta.
stop looking for her. este esential sa inveti sa-ti fii autosuficient
Mariusica…ma tem ca de data asta nu pot fi de acord nici cu tine, nici cu preopinentii care subscriu spuselor tale…Poate ca sunt eu Gica-contra dar in primul rand cred ca “partener ideal ” suna cam…..utopic… In al doilea rand …nu cred ca rabdarea, timpul si atentia le acorzi la maturitate, ci dimpotriva in adolescenta din simplul motiv ca…le ai la indemana…nu stiu cati oameni maturi mai sunt inzestrati cu aceste calitati/ mai poseda aceste…bunuri…crare odata cu trecerea timpului se cam pierd, principalul motiv fiind multiplicarea ariilor in care trebuie aplicate… Referitor la rasplata…de ce tb sa privim gesturile tandre ca pe o rasplata?!- nu e ca si cum unul se simte bine si altul sufera…ba, dimpotriva, cred ca esti mai relaxat matur fiind , cand saruti un “proaspat cunoscut “. Cat despre dificultatea intampinata de unii in a-si gasi “jumatatea” luata la modul general …cred ca este ceva normal ce denota ca acea persoana si-a stabilit o ierarhie a prioritatilor,stie ce vrea, a depasit perioada confuza din adolescenta cand tot ce zbura se manca, si-a construit un sistem de valori si are o personalitate bine conturata …in consecinta cauta o persoana care sa ii vina in completare, lucru care , logic ca este mai dificil decat a accepta tot ce apare, fara a-l trece prin 10 filtre create tot de tine , ca urmare a experientelor din trecut din care ai tot invatat cate ceva….
Asadar sa regretam ce..?- ca nu mai suntem ignoranti ? E adevarat, ignoranta te fereste de bataie de cap dar nu stiu daca este sinonima cu fericirea in primul rand pt ca nu iti permite sa apreciezi mai nimic…
P.S Am o nelamurire : la ce anume subscriu cei doi prieteni – la faptul ca erai obosit si vb prostii sau la viziunea conform careia imbatranim cautand la altii perfectiunea pe care noi nu o putem atinge?
subscriu 100%
eu vreau sa demonstrez altfel… dar, nu prea am cum. Total de acord cu tine…