Intotdeauna trebuie sa se ajunga aici, la momentul acela in care nimic nu pare sa mai conteze decat dorinta de a te darui total cuiva, jocul atat de periculos pentru visele multora, acela de a alerga prin venele celui pe care-l doresti.
In lipsa ta, mereu imaginatia imi soptea cum ar fi putut fi totul, indeajuns cat sa-mi para rau. Ce ar putea fi atat de rau in a te suna in noapte si a-ti spune ca trebuie sa te vad. Nu conteaza de ce, doar trebuie. Nu ma poti ierta ca nu pot sa mi te scot din minte. Nu conteaza ca maine nu o sa te mai gasesc, in seara asta imi dezvelesti umerii si mi-i saruti, si zambesti, de parca ai stii ca nu ti-as refuza nimic. Mainile imi aluneca pe corpul tau, fiecare sarut, fiecare muscatura fina a ta, nu face decat sa-mi sporeasca dorinta si placerea, ne miscam in acelasi ritm, nimic altceva nu conteaza, pentru o seara reprezentam unul universul celuilalt.
