In urma cu 2 saptamani

Cu pasi grabiti se indrepta spre scoala, azi o astepta o zi grea. Teza si doua lucrari la trei materii care nu aveau legatura cu materia de profil, iar timpul parca era impotriva ei chiar azi cand avea mai mare nevoie de el. In dreptul magazinului din coltul strazii, renumit prin cartier pentru diversitatea produselor oferite spre vanzare, l-a vazut pentru prima data pe El. Era un tanar placut la vedere, cam la 1.80 m inaltime, ochii ii avea caprui si mari, tenul alb aproape ca laptele, o usoara roseata in obraji, un zambet subtil si dragut. Era imbracat modest, pe semne se tragea dintr-o familie prea putin instarita, dar in schimb avea acea aura a lui care il evidentia dintre o mie de baieti.

Timpul era pretios si trebuia sa ajunga la scoala. Sub pretextul ca astepata pe cineva s-a oprit cateva clipe alaturi de EL sa il studieze mai bine. Vroia sa il soarba din priviri si sa se imbujoreze atunci cand este prinsa ca il priveste.

Peste 2 saptamani

– Te iubesc! ii spuse ea si isi lasa capul usor pe umarul lui, toata lumea era a ei in sfarsit.

Plangea, in bratele lui se simtea atat de bine, protejata. Simtea ca tot raul din lume se oprea in afara imbratisarii lui calde. El ii apleca capul peste propriile picioare si uitandu-se la ea duios incepu sa se joace usor cu parul ei. Ea se uita la cer si torcea un fir de urzitura nesfarsit, cantarea si analiza tot ce se intamplase. Tot raul din lume pe care il gustase pana atunci pentru moment disparuse, era asa de bine, da.

– Cine era el? De unde aparuse? De unde stia ca in acest moment in care viata mea este atat de zbuciumata am nevoie de cineva ca el? Se intreba daca l-am chemat in subconstient. El era ce isi dorea? Se tot intreba in gand.

Va urma..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *