Injuraturi de-a lungul vietii

Cand eram mic aveam impresia ca rudele mele si in special parintii mei sunt cei mai sfinti. Peste tot auzeam injuraturi in afara de rudele mele si implicit acasa cu ai mei. Situatia a inceput sa se schimbe o data cu trecerea anilor, eu am crescut si rudele (uneori si femeile) eu inceput sa nu se mai jeneze fata de mine cand aveau ceva “de dulce pe buze”. Chiar azi am asistat la glumele lor vulgare, credeam ca doar noi adolescentii le faceam.

Cunoscutii ma stiu ca nu injur si daca ma enerveaza cineva (cum a fost boul din seara asta care statea la 5m in spatele meu si ma orbea cu faza lunga) folosesc expresii gen bou, zdreanta, panarama, fraier, taran, etc.

11 thoughts on “Injuraturi de-a lungul vietii”

  1. Nat Geo can be found all over the world, pick your poison. ;)) Spre relaxarea si incantarea mea, eu ma ocup de design si animatii. 🙂 Why are we having this conversation? I feel weird. Nu e `acasa la mine` ;))

    Deci, scuzele de rigoare Ddumi.. eu doar incercam sa atrag atentia asupra acelui cuvant. 🙂

  2. iplicit? Not trying to offend, just noticed.

    Cat despre injuraturi, mama are cateva expresii personale, insa a evitat intotdeauna pe cat posibil sa le foloseasca in orice circumstante.
    M-au prins cand eram mica la o faza: invatasem `in fata blocului` un banc cam deocheat. Au ras copios cand m-au auzit spunandu`l. Partea intr-adevar funny a fost atunci cand au incercat sa-mi spuna printre hohote ca bancul ala trebuie sa il uit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *