Invatamantul romanesc

Aerul rece intra pe fereastra de termopan proaspat montata racorind sala incinsa de atata “gandire”.

Vai! ar trebui sa avem fite? doar avem termopane, si nu orice fel de termopane pentru ca astea sunt gratuite. Avem apa curenta, gaze, electricitate si multe alte conditii care nu le-am avut pana acum. Tot ce iti ramane de facut e invatatul. Asta e situatia multor scolii din mica noatra patrie care incearca sa le ofere tinerilor posibilitatea unei vietii mai bune.

Dar ei ce fac? Oare sunt constienti de acest fapt? Se duc ei la scoala pentru a invata? In mod cert nu se duc pentru orele spumoase de romana sau aberantele calcule de matematica, sincer eu nu ma duc nici pentru “usoarele” ore de sport ci din simplul fapt ca o sa imi pierd asa spusa “bursa” sau “bani de liceu”. Momentan pentru mine si alte sute de elevi aceste burse si alocatii sunt singurele surse de venit stabile, sunt singura metoda de a stimula elevul pentru a veni la scoala cat de cat. De ce invata elevii in ziua de azi? Pentru ca trebuie. De ce se duc la scoala? Pentru ca trebuie. De ce se intampla asta? Pentru ca scoala romaneasca, nu stie sa atraga si sa ii aduca aproape. Si ce este mai grav e ca ii indeparteaza de cunoastere, ii face sa nu isi mai doreasca cunoasterea.

Omul se naste cu tendinta naturala de crestere, de cunoastere. Scoala nostra distruge acesta tendinta. Cum? Elevii vor sa invete, ea le cere sa memoreze, ei vor sa se exprime, ea le cere sa se incadreze in canoane. Scoala noastra produce oameni care reproduc, reproduc un model social, pe care nu-l inteleg, reproduc cunostinte (nu cunoastere) pe care nu le inteleg, reproduc valori, pe care nu si le interiorizeaza cu adevarat. Scoala noastra produce forta de munca, care ajunsa la locul de munca nu stie ce sa faca cu ceea ce stie, pentru ca nici nu stie ce stie.

Profesorul in scoala romanesca este un simplu pion pe o tabla de sah. El incerca sa isi faca meseria asa cum a inteles el ca e bine sa si-o faca. Se vorbeste de obiective, de idealuri educationale. Aiureli, nimeni nu stie de ce preda ceea ce preda, cu ce il ajuta pe elev acel ceva sa devina mai bun, un om mai evoluat, un om mai cultivat, un om mai liber? Ca tot am adus vorba de libertate ea nu exista cu adevarat. Un om care trebuie sa invete ce vor altii, pentru ca asa trebuie, pentru ca asa e bine, pentru ca asa e dezirabil, nu poate fi liber niciodata. Scoala produce prototipuri de oameni dezirabili. Nu stiu cine hotaraste ce fel de prototip e dezirabil azi, sau de ce unul e mai bun decat altul, sau daca hotaraste cineva asta, dar ceea ce rezulta se vede foarte clar ca nu este ceva bun.

Ma intreb de ce mai aleg oamenii in zilele noastre sa devina profesori. Salariul este asa cum este, respectul lasa de dorit, atat din partea elevilor, cat si a societatii in general. Se spune ca respectul trebuie castigat. Dar vin si intreb. Cum se poate castiga respectul unei clase de elevi, cand acel profesor este perceput ca facand parte dintr-o clasa inferioara, datorita salariului, datorita hainelor mai modeste s.a.m.d.? Azi informatia circula cu viteza luminii prin fibra optica, profesorul nu mai detine monopolul cunoasterii, pe elevi nu-i mai impresioneaza profesorii cu enciclopedii. Azi elevii au nevoie de un ghid prin cunoastere, au nevoie de profesori care sa ii ajute sa descopere cunoasterea, care sa ii faca sa iubeasca cunoasterea, sa doresca cunoasterea. Care sa ii faca sa inteleaga ca un om care cunoaste, isi dezvolta gandirea, gandind poate ajunge sa gandesca liber si gandind liber poate ajunge sa fie liber.

Dar ce este cunoasterea? Ce inseamna sa inveti? invatarea nu este memorare, ea este proces de gandire, de interiorizare. Ea presupune o schimbare in om, o transformare, o evolutie. Am impresia ca nu se doreste ca oamenii sa evolueze, ca nu se doreste ca ei sa fie scosi din intuneric. Am impresia ca azi prototipul uman dezirabil este cel al omului-robot. Omul care se conformeaza, omul care nu gandeste mai mult decat e dezirabil si mai ales care nu gandeste altfel decat e dezirabil, omul care poate fi usor manipulat. Scoala ideala pentru mine este aceea in care elevii vin cu placere, in care invata cu placere, in care vin sa se construiasca, sa evolueze, iar profesorii sa le fie ghizi, sa le fie mentori, sa le fie prieteni, sa le fie exemplu. Astazi asta nu se prea intampla si de aceea sa nu ne mai miram de ce noile generatii sunt asa cum sunt. Sunt asa cum au fost crescuti, de familie care nu le ofera dragoste si intelegere si care le cere sa devina ceea ce nu sunt, de societate care le spala creierele prin mass-media si ii determina prin mijloace perverse sa devina niste roboti intr-un sistem prost intocmit. Scoala da vina pe familie, familia da vina pe scoala pentru esecuri, dar nici una din parti nu-si intelege vina si nu-si canalizeaza energia in rezolvarea problemelor. Toti cauta tapul ispasitor. Nu exista. Tapul suntem noi toti. Poate parea absurd ca spun toti, dar noi fara sa vrem perpetuam un fel de a privi educatia, de a privi scoala, de a privi lumea. Mai presus de ce invatam teoretic despre cum ar trebui facute lucrurile, se afla experienta noastra de viata traita, ceea ce ne-a fost inoculat prin anii petrecuti in scoala. si asta se schimba greu.

Eu unul ma consider un om fericit din acest punct de vedere.