Iosif Berman, poze in alb si negru

In anul 1892, cand venea pe lume, in patriarhalul targ al Burdujenilor, IOSIF BERMAN, localitatea – al carei nume se spune ca provine de la un baci (Burduja) care vietuia in vremuri de legenda prin acele locuri – se rasfira dincolo de Apa Sucevei, peste care privea de partea cealalta, in Bucovina. Marunta localitate romaneasca de granita, invecinata cu mai rasarita Suceava din imperialul Ducat al Bucovinei, Burdujeniul s-a facut mai vizibil catre sfarsitul anului 1869, cand a devenit circulabila linia de cale ferata care ducea catre Roman. Anului 1892 ii corespunde si inceperea lucrarilor (pe terenul pus la dispozitie de mosia Burdujeni) pentru construirea pe teritoriul romanesc a unei somptuoase gari, in locul cantonului din halta de calatori, amplasat in zona in care, peste sinele caii ferate, trecea drumul care lega Burdujeniul de Suceava. Desi era localitate feroviara de frontiera, pana in anul 1902 (cand cladirii garii – a carei constructie a fost terminata in anul 1898 – i s-au adaugat copertina peronului principal si s-au finalizat lucrarile unor pavilioane anexe) statul roman a platit chirie guvernului de la Viena spre a folosi o parte din Gara Itcani pentru Vama romaneasca. Cu siguranta ca Iosif Berman (fiul lui David Berman, un evreu naturalizat care, pentru ca a participat ca voluntar la Razboiul de Independenta unde a fost ranit in luptele de la Plevna, a fost decorat cu “Virtutea Militara” si improprietarit cu un lot de pamant), care avea zece ani cand in impunatoarea Gara Burdujeni (construita dupa modelul garii elvetiene din Fribourg, din caramida rosie lustruita provenind de la fabrica de caramida si tigla de la Ciurea – Iasi, pe care a ridicat-o, in anul 1891, ing. Gheorghe Duca, directorul general al CFR) privea adeseori la trenurile care treceau peste frontiera romaneasca. Monumentala gara de calatori, cu o sala de vama unicat a arhitecturii feroviare, isi va pierde insa din importanta dupa Unirea din anul 1918, cand vor inceta operatiunile specifice activitatii de frontiera.

La 18 ani, fotoreporter la ziarele “Adevarul” si “Dimineata”

La vremea aceea, in care Burdujeniul si Suceava erau despartite de granita dintre Regat si Bucovina, se trecea totusi lesne dintr-o parte in cealalta. Sucevenii, supusi ai mariei sale imparatul Franz Joseph, treceau adesea podul spre a poposi in carciumile cu vin bun din targul Burdujenilor, iar comerciantii din Regat isi desfaceau produsele in pietele si pravaliile urbei. Iosif Berman a urmat liceul la Suceava si a avut de timpuriu o pasiune pentru fotografie, petrecandu-si o mare parte a timpului in compania fotografilor ambulanti sau frecventand atelierele din oras. Suceava avea pe atunci cateva ateliere fotografice, iar unul dintre ele, cel al lui J. Chrzanowski, a ramas (atat printr-o imagine de exterior, cat si prin cea a salonului in care se vede cum pozeaza un client in fata aparatului cu burduf pe trepied) imortalizat pe o carte postala din anul 1910. La varsta de 18 ani, tanarul Iosif Berman, mizand pe cunostintele si abilitatile lui de fotograf dobandite prin atelierele sucevene, ia calea capitalei si reuseste, prin concurs, sa se angajeze si sa lucreze ca fotoreporter la ziarele “Adevarul” (cotidian de orientare democratica fondat in anul 1888, al carui prim director a fost Alexandru V. Beldiman) si “Dimineata” (ziar aparut initial cu titlul de “Adevarul de dimineata”, dar care si-a schimbat numele din decembrie 1904) unde-si incepe cariera care-l va pozitiona in fruntea profesionistilor artei fotografice interbelice.

Fotoreporter alaturi de jurnalistii Brunea Fox si Geo Bogza, fotograf de teren al sociologului Dimitrie Gusti si fotograful oficial al Curtii Regale

Odata cu declansarea primei conflagratii mondiale, Iosif Berman surprinde imagini din zonele de actiune ale trupelor armatei romane, ajungand ca fotoreporter, in anul 1917, in Rusia, unde izbucnise razboiul civil intre bolsevicii rosii si trupele albe pro-tariste. Cliseele ii sunt insa confiscate si distruse, iar Berman, care strabate Imperiul tarist in prabusire, ajunge tocmai la Novorosiisk, unde-o cunoaste pe Raisa, care-i va deveni curand sotie. In Rusia li se naste si prima lor fiica, Luiza, cea care se va ingriji ulterior de pastrarea memoriei sale atat ca parinte, cat si ca artist fotograf. Revenit impreuna cu familia in tara, dupa o escala la Constantinopol, de unde trimite fotoreportaje la mai multe publicatii romanesti, dar si din strainatate, Iosif Berman ajunge sa lucreze cu celebrul reporter F. Brunea Fox, caruia-i ilustreaza textele jurnalistice (si care afirma ca nu-si poate inchipui reportajele sale altfel decat ilustrate de Iosif Berman) si mai tarziu cu Geo Bogza, care l-a numit “omul cu o mie de ochi”. Este perioada in care Berman devine fotograful de teren al etnologului Dimitrie Gusti (membru al Academiei Romane din anul 1919 si ulterior presedinte al acesteia, fondatorul Scolii sociologice de la Bucuresti, cel care a fundamentat metoda monografica si a initiat si indrumat activitatea de cercetare monografica a satelor din Romania punand, impreuna cu Victor Ion Popa si H.H. Stahl, bazele Muzeului Satului) si poate fi considerat, prin marturiile vizuale pe care le-a imortalizat, coautor al imaginii tipice a taranului roman. Probabil ca tot prin mijlocirea prof. univ. Dimitrie Gusti, ajuns ministru al Instructiunii Publice, Cultelor si Artelor, care din anul 1934 a devenit directorul general al Fundatiei Culturale “Principele Carol” (asezamant creat in anul 1922 in vederea asigurarii, printr-o retea de unitati apartinatoare caminelor culturale – biblioteci, muzee etnografice locale, cooperative menite sa regenereze industriile casnice, scoli taranesti – ridicarea culturala si implicit materiala a satelor), Iosif Berman a fost numit si recunoscut ca fotograf oficial al Curtii Regale. Devine cunoscut atat prin fotografiile sale in care surprinde evenimente de la curte, manifestari politice sau mondene, dar si secvente din viata de zi cu zi a capitalei sau din diverse locuri din tara. Momente deosebite ale anilor interbelici, incendiul sondelor de la Moreni sau al bisericii din Costesti, inmormantarea Reginei Maria sau jubileul podului de la Cernavoda, ne-au ramas ca marturie imortalizate in alb si negru de aparatul lui Iosif Berman.

A trait atata vreme cat a putut fotografia

Dar istoria se afla in schimbare. Odata cu venirea la putere a guvernului Goga-Cuza, publicatiile “Adevarul” si “Dimineata” (ziarele “jidovite” ale vremii) isi inceteaza aparitia. Studioul si laboratorul foto de la redactia “Diminetii” sunt inchise, aparatele de fotografiat si toate ustensilele si cliseele fotografice sunt confiscate si evreului Iosif Berman i se interzice sa mai profeseze. Fiica sa Luiza si-l aminteste plangand ca nu-si mai putea exercita meseria care insemna totul pentru el. Pe fondul unei boli mai vechi, amplificata de nenorocirea care s-a abatut asupra lui, Iosif Berman se stinge din viata la varsta de 49 de ani, in anul 1941, dupa un ultim revelion petrecut impreuna cu familia. Din pacate, cliseele de sticla si fotografiile care au mai ramas dupa el au fost impartite intre mai multe institutii muzeale, au disparut sau au fost distruse, iar unora li s-a instrainat intre timp numele autorului. Geo Bogza il pomenea dupa cativa ani de la disparitie spunand: “Va mai aduceti aminte de fotografiile lui Berman??Unele dintre ele faceau aproape cat o pagina de Gorki”, iar Brunea Fox, jurnalistul cu care a lucrat vreme indelungata, spunea despre el ca “a trait atata vreme cat a putut fotografia”.

Sursa: www.monitorulsv.ro

iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-01 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-02 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-03 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-04 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-05 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-06 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-07 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-08 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-09 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-10 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-11 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-12 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-13 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-14 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-15 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-16 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-17 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-18 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-19 iosif-berman-poze-in-alb-si-negru-20

One thought on “Iosif Berman, poze in alb si negru”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *