Jurnalul unui animal de companie

Jurnalul unui caine

08:00 – Mancare uscata sub forma de cubulete, favorita mea.

09:30 – Rondul de dimineata pe langa bloc, aflu cine a mai trecut pe aici si las semne ca am trecut si eu, exact ce imi place mie.

10:30 – Rod la un os care e moale si nu crapa sau se sparge, imi place la nebunie.

12:00 – Am prins o pereche de papuci, de cand ii caut sa distrug aceste craturi necunoscute, ador sa rod papuci.

13:00 – Am fost nevoit sa sar de 5 ori in sus prin casa si am latrat de cateva ori pana au inteles ca trebuie sa fac rondul blocului din nou si sa aflu cine a mai trecut in lipsa mea pe acolo. Sa nu uit sa marchez si teritoriul. Ah.. ce imi place viata asta.

14:00 – Se pare ca numai masculi au trecut pe aici azi, ah mai am o roata sa o marchez.. este a mea. Ehe asa le trebuie.

17:00 – Dupa atata alergat si ros la oase seci mi s-a facut foame, iar mananc ceva bun.. exact ce imi place.

19:30 – Dupa ce m-a amagit de cateva ori cu o mingiuta mica stapanul, acum am prins’o si ma razbun pe ea.. oare de ce nu pot sa o rup in doua? ah ce imi place sa rod.

20:00 – Desi nu inteleg ce se intampla in cutia aia colorata (TV), imi place sa ma uit ca poate vad pe cineva cunoscut. Ce bine e sa stai intins.. ahhh.

23:00 – E timpul sa dorm si eu, maine ma asteapta iar o zi plina de peripetii.

Jurnalul unei pisici:

In a 832-a zi de captivitate

Cei care m-au rapit ma tot lovesc cu niste chestii ciudate si moi. Ei mananca mancare proaspata si mie imi dau peste dintr’o cutie metalica. Ca sa imi pastrez forta am nevoie de mancare buna si multa, sper ca in curand imi vor da si mie ceva proaspat.

Cred ca se gandesc tot timpul cum sa ma retina aici. Tot incerc sa ii dezgust vomitand ghemuri de par pe canapea. O data am prins un soarece si dupa ce l-am decapitat i l-am dus lor. Am vrut sa le arat de ce sunt in stare daca ma mai tin mult aici in captivitate. Si reactia lor a fost “Ce vanator iscusit”. Chiar sunt ma!

Seara se strang toti din locul asta si mananca impreuna, miroase asa bine a mancare proaspata si pe mine inca ma hranesc cu mancare la cutie.. cred ca vor sa ma tina la limita de supravietuire ca sa nu am destula energie sa fug. Am auzit ceva de alergii, trebuie sa ma documentez pentru ca am auzit ca este foarte periculoasa pentru ei, nu si pentru mine.

Am tot incercat sa ametesc unu dintre cei care m-au capturat alergand de jur imprejur la picioarele lui, se pare ca nu s-a intamplat mare lucru. Maine voi incerca din nou dar la marginea scarilor.. poate o sa am noroc si o sa il omor.

Se pare ca mai sunt si alte animale captive pe aici dar au parte de alt tratament. Cainele de exemplu este lasat in libertate regulat si el se intoarce, probabil e prea prost ca sa fuga. Sa nu mai zic de mancare ca primeste ce mananca si rapitorii. Se pare ca pe caine l-au pacalit bine, in schimbul mancarii si libertatii temporare el trebuie sa ii pazeasca si sa latre cand vin necunoscuti in casa.

Atat pentru astazi, inca o zi plictisitoare..

4 thoughts on “Jurnalul unui animal de companie”

  1. Jurnalul lui Pic: Ma trezesc in jur de ora 11 pt ca aud usa de la frigider, semn ca e vorba de mancare…nu ma aleg cu nimic pt ca stapana e prea obosita sa ma bage in seama…pe la 11 jumate imi zdruncina un pic parul cret cu muzica ei dementa…pe la 12 i se face pofta de tigara si ma scoate si pe mine afara…ma tine maxim 10 minute si pe urma ma pacaleste sa intru in casa “Piiiiic, hai sa papam!”; eu pun botu’ (pe labe, ca papa ciuciu)…pe la 3 isi aduce aminte ca nu am mancat nimic si ma forteaza sa mananc boabe….LE URASC!..imi baga pe gat una cate una…lenes ca ea…pe la 18 e timpul sa o ard gangsta’ cu Beti..mai miros un fund de mascul, ma sperii de pisici… si din nou acasa. De la 20 incepe chinul…ma gadila, imi sufla in ureche, galagie, televizor…iar eu numai la mancare ma gandesc…adorm la 23….dar la 2-3 dim…laaaatruu,frate, latru….sau auda toata lumea ca a venit Alina acasa..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *