Sambata trecuta am primit invitatie de la Asociata Constanta Altfel pentru o plimbare cu velierul Adornate cu ocazia campaniei “Iubeste Marea – Marinar pentru o zi”. Aceasta a fost prima mea experienta in largul Marii Negre – o experienta de neuitat. Velierul Adornate este a doua cea mai mare ambarcatiune cu panze din Romania dupa Bricul Mircea. In momentul de fata velierul face plimbari aproape zilnice pe mare pentru turistii hotelului Vega din Mamaia.
Prezenti la acest eveniment au fost cativa bloggeri din Constanta pe care ii cunosc personal (Florin, Adi, Diana, joie, Maria, Maria Agurita, Zetu Harry, Alex si Emilian) si cativa ziaristi / persoane publice. La ora 15:00 ne-am strans cativa la Poarta 1 de unde am fost transportati pana la Dana 0 cu un tractoras, am inteles ca este folosit pentru transportul strainilor. Am fost intampinati de organizatori si echipaj cu traditionalul “bine ati venit”. Dupa ce am urcat la bordul velierului ne-au fost prezentate cateva detalii despre acest eveniment si date tehnice despre abarcatiune, cateva informatii de supravietuire (cum se folosesc vestele de salvare, unde sunt amplasate barcile de salavare, etc). Apoi am pornit la drum, am fost indemnati sa ne simtim ca acasa, ne-au oferit pastile pentru rau de mare si crema protectoare ca sa nu ne ardem pielea de la soare. Motorul facea ca ambarcatiunea sa vibreze usor, dar sunetul era acceptabil. Dupa cateva clipe ne-am obisnuit cu zgomotul de fundal. De la inceput ni s-a explicat traseul pe care urma sa mergem, capat de linie fiind undeva aproape de Tuzla.
Vasul este dotat cu bucatarie, grupuri sanitare pe hol, camere de dormit cu 2 paturi suprapuse, toaleta si dus, un fel de sala de mese sau mai bine zis o camera cu mese si banchete. Afara era amplasata o zona umbrita cu trei mese, banci si scaune. Da, chiar as putea sa ma obisnuiesc cu plimbari pe vase de genul asta. La un moment dat au inceput sa se urce cativa pe catargul principal, pana sus la aproximativ 60 de metri inaltime.
Momentul culminant a fost aproape de Tuzla cand am pusa mana de la mana si am ridicat manual toate panzele. De la echipaj am aflat ca a fost prima data cand au fost ridicate toate panzele manual, fiind un echipaj mic de 5 oameni aceasta procedura este dificila asa ca de obicei se folosesc motoare speciale pentru ridicarea lor. Pentru aproximativ 40 de minute a fost o liniste deplina pe punte, se auzeau doar valurile si vantul care batea. Vasule se misca lin in fata si in spate, la stanga si la dreapta. Am avut noroc de o mare linistita, dar soarele ardea cu putere. Stiu ca nu am rau de mare, dar de la atata balansare a vasului am inceput sa ma legan cand mergeam dintr-o parte in alta. Raul de mare se manifesta in trei feluri: ti se face foame de iti vine sa mananci tot ce gasesti, te ia somnul sau iti vine sa versi. Mai mult sau mai putin toti am fost usor afectati de balansarea ambarcatiunii, dar cand esti ocupat cu o discutie uiti repede de acest detaliu si este totul bine.
Am fost serviti cu sandvisuri, produse de patiserie, inghetata, apa plata rece, bere si vin. Minute in sir am stat la umbra savurand o bere sau un sandvis. Toata aventura a durat mai bine de 4 ore, timp in care am avut timp sa vorbim intre noi despre multe, ne-am bucarat de moment si ne imaginam cum se simteau oamenii in urma cu 50-100 de ani cand calatoreau pe astfel de ambarcatiuni. La un moment dat ne-am intins pe jos ca in jurul unui foc de tabara si povesteam despre una si alta. Uneori cuvintele nu pot descrie momente traite si sentimentele le care le simti in astfel de clipe.
Vreau sa le multumesc organizatorilor pentru initiativa si invitatie, iar membrilor echipajului pentru ca au facut aceasta experienta sa fie foarte placuta.
