Lectie de viata – subestimarea

Vreau sa intelegi un lucru: supraestimarea si subestimarea iti vor aduce multe pierderi. Postul asta il dedic unui cititor (la neutru) fidel al blog’ului, sper sa se prinda. Oamenii sunt pe cat de simplii pe atat de complicati. Omul in esenta lui este foarte complex.. sa nu mai mentionez de diversitate. Ma voi lega de subestimare si pierderile ce vin inevitabil. Vorbesc din perspectiva unui simplu om care s-a subestimat de multe ori, desi nu era cazul, si nu i’a fost prea bine. Cu toti ajungem sa ne subestimam, cu toti traim bucuria rasaritului de soare dimineata si drama apusului.. face parte din viata noastra.

Subestimare = moral scazut sau nesiguranta.

Cine iti distruge zidul increderii de sine? oamenii nu? si tot oamenii ti’l intaresc. Ideea e simpla: nimic nu e batut in cuie si totul e trecator.. chiar si momentele triste. Daca nu te poate ajuta nimeni sa iti ridice moralul si sa iti intareasca increderea de sine, atunci “repara’te singur”. Pastreaza doar momentele frumoase din trecut si mergi mai departe. Nu e o tragedie daca x’ulescu nu da doi bani pe sentimentele tale, nu este o tragedie daca toti au o repulsie fata de tine.. astea’s trecatoare toate. Pentru fiecare lovitura primita.. o mana intinsa iti sta la dispozitie.. dar tu nu o vezi. Ai sa zici ca aberez si sa imi vad de treburile mele. Nu imi plac oamenii tristi si in special oamenii care renunta usor. Fac o paranteza.. ma regasesc in ceea ce scriu, cineva de curand a reusit sa imi deschida ochii si vreau sa ii multumesc cu aceasta ocazia, sper ca se simte. Revenind la subestimarea ta, subestimarea mea si a tuturor.. niciodata nu e prea tarziu.

Ridica’ti privirea si fi optimist.. fiecare e special in felul lui si fiecare are ceva frumos/bun al lui.. e doar o chestiune de timp pana vei cunoaste persoane care sa iti arate ca esti bun in felul tau ciudat/diferit de a fi.

7 thoughts on “Lectie de viata – subestimarea”

  1. in mare parte e ceea ce cautam… dar sa stii ca in viata suntem fiecare pentru sine, asa ca nu te poti astepta ca cineva sa vina pur si simplu sa iti intinda o mana fara a avea ceva de castigat din asta. “nu slavindu-te pe tine ci zidindu-se pe el” asa ca ii mai bine sa nu ne lasam pe baza altora cand e vorba de persoana noastra, noi trebuie sa ne mentinem pe noi intre supraestimare si subestimare

  2. aaa… multumesc? Cautam ceva pe net legat de subestimare si am dat peste articolul tau, sa spunem ca a fost o “mana intinsa”, deci mersi.

  3. Citez din textul dumneavoastra ” cineva de curand a reusit sa imi deschida ochii si vreau sa ii multumesc cu aceasta ocazie” !!!! HA ,ha ,ha !!!! Si daca nu era acel CINEVA ,ce faceati ??? Sa fim seriosi…Daca exista CINEVA pentru tine in viata ta atunci inseamna ca si tu insuti esti CINEVA ..Iar daca nu exista CINEVA atunci nici tu insuti nu esti CINEVA …esti doar un biet NIMENI……….

  4. In mare, sunt de acord cu tot ceea ce ai scris… Eu inca mai am o mare dilema: ar trebui sa crezi in tine, sau ar trebui sa crezi in ceea ce spun cei din jurul tau despre tine?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *