Legende dobrogene (a cincea parte)

Seria articolelor despre legende din regiunea Dobrogea continua cu a cincea parte.

Murfatlar

Legenda spune ca printre intemeietorii satului ce poarta azi numele de Murfatlar, era un turc, Muruvetli, venit din Asia, care avea bunul obicei de a-i povatui si a-i imbarbata pe cei aflati in necaz. Pentru aceste fapte bune, el era indragit si iubit, devenind mandria satului. Ca semn de recunostinta, in cinstea lui, satul a fost numit Muruvet (adica “om generos”), care ulterior s-a preschimbat in Murfatlar. Tot legenda mai spune ca Muruvetli s-a casatorit cu o romanca frumoasa, cu care a avut un baiat ce l-au numit Radu, supranumit Soare, datorita frumusetii sale. Destinul lui Radu a fost altfel decat si-ar fi dorit parintii lui, in sensul ca el a devenit haiduc (un fel de Robin Hood) si obisnuia sa atace corabii impreuna cu ceata lui de voinici. In urma atacului unei corabii, pe care o credeau incarcata cu bogatii (ce urma sa fie impartita saracilor), au dat peste mii de coarde viguroase de vita-de-vie. Un brat de coarde de vita-de-vie le-a oferit tatalui sau, iar restul le-a plantat pe dealurile insorite ale Murfatlarului. Vita-de-vie a prins, a crescut frumos si a dat rod bogat, din care s-a facut vin limpede, cu o aroma speciala. Dupa ce Radu s-a asezat la casa lui si a devenit sot iubitor, a avut cu sotia lui 3 fete. Le-a maritat pe cele 3 fete in 3 regiuni diferite ale tarii: in Transilvania, Moldova si Oltenia. Ca zestre, le-a dat fiecareia in parte cate un manunchi de butasi de vita-de-vie. Acesti butasi au dat mai departe rod bun si asa vinul de Murfatlar s-a facut cunoscut in toata tara si a fost supranumit “tartorele” vinurilor romanesti.

Dervent

Despre Dervent, localnicii au dus vorba, in sute de ani, ca ar fi un taram al legendelor fara seaman, locul in care ar fi poposit Sfantul Andrei, cel dintai chemat, apostol al lui Iisus Hristos. Potrivit unei legende, in vremuri demult apuse, a existat un sihastru pe nume Liinad, care avea un schit in zona Dervent. Cam prin sec. IX-X, Liinad s-a imprietenit cu un musulman, pe nume Dervis, care ajunsese in zona, impreuna cu armatele migratorilor pecenegi. La moartea lui Liinad, prietenul sau musulman s-a ingrijit de inmormantare si i-a pus la cap o cruce cu rubine. Legenda ne spune ca din pamant a rasarit o cruce mare de piatra, si ca de atunci a devenit loc de pelerinaj pentru toti crestinii. Mai mult de atat, in locul in care se afla chilia lui Liinad a tasnit un izvor, ce s-a dovedit a fi tamaduitor. Acolo, toti crestinii care veneau isi puteau alina suferintele trupesti. Prietenul musulman, Dervis nu a mai fost pomenit dupa aceea. S-a vehiculat ca ar fi continuat sa migreze alaturi de alti pecenegi, dar numele sau a ramas alaturi de Liinad. Se mai spune ca de la numele musulmanului vine de fapt numele Derventului.

Tulcea

Numele orasului are origine incerta, insa, daca este sa luam in considerare anumite ipoteze, cuvantul Tulcea ar proveni din doua cuvinte: “tul”, care inseamna “caramida” si “cea”, care inseamna “pamant”. Conform teoriei emise de Nicolae Iorga, “tul” ar fi de fapt numele unui guvernator (Tula-bey), la care s-a adaugat terminatia “cea”, fiind prezenta si in alte cazuri de denumiri, precum: Casimcea, Isaceea sau Hazamcea. Exista multe alte teorii cu privire la provenienta acestui oras. Istoria relateaza cateva date importante. In timpul razboaielor ruso-turce din sec. al XVIII-lea si inceputul sec. al XIX-lea, Dobrogea devine principalul camp de razboi, fiind pustiita si devastata. Pe vremea aceea a fost numit Drumul Tatarilor sau Drumul Razboiului. Din nordul Crimeii au venit multi lipoveni, ucrainieni, bulgari si germani din sudul Rusiei, iar otomanii i-au acceptat pe acestia, permitandu-le sa-si faca un rost acolo. S-au mai alaturat acestora greci, evrei si armeni, care au fost adusi strict pentru a lucra in domeniul comertului, care era prosper pe atunci. Ca si in alte cazuri, numai un razboi putea sa puna capat unei dominatii impuse. Iar in acest caz, este vorba de Razboiul de Independenta (1877-1878), iar prin castigarea acestui razboi s-a putut pune capat la 5 secole de dominatie otomana, care a influentat viata etnografica, cat si cultura locala. Abia din 14 noiembrie 1878 Dobrogea intra sub guvernarea Statului Roman, orasul Tulcea devenind resedinta administrativa a judetului Tulcea. Iar mai tarziu, prin 1860 apar mai multe consulate: roman, turc, francez, austriac, german si altele.

Legende dobrogene (prima parte)

Legende dobrogene (a doua parte)

Legende dobrogene (a treia parte)

Legende dobrogene (a patra parte)

Legende dobrogene (a sasea parte)

Legende dobrogene (a saptea parte)

Sursa imaginii: sfos.uaf.edu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *