Continui prima parte a legendelor dobrogene. Urmeaza alte cateva puncte de interes pentru constanteni, cat si pentru turistii de peste tot.
Techirghiol
Una dintre legende pomeneste de un batran tatar olog si orb, pe nume Tekir. Acesta a ajuns cu magarul sau la malul lacului Techirghiol, din greseala. Magarul s-a impotmolit in noroiul mirositor, iar batranul s-a chinuit ore intregi sa scape de acolo, dar era imposibil, pentru ca animalul nu se dadea luat de acolo. Tot necazul batranului avea sa se transforme in bucurie imensa, cand a observat ca isi poate misca picioarele si ca poate intrezari lumina soarelui. Iar magarul sau care avea mai multe rani urate pe spate, s-a vindecat intr-o clipa si, mai mult de atat, parca era mai vioi. Imediat s-a aflat despre aceasta vindecare miraculoasa si puhoi de oameni au ajuns pe malul acestui lac, scaldandu-se si ungandu-se cu namol pentru a-si gasi vindecarea. Se spune ca acolo multi ologi s-au vindecat, femeile isi recapatau fertilitatea, iar oasele intepenite isi redobandesc tineretea.
O alta legenda spune ca seful tatarilor, pe nume Marza Said Pasa, a trecut in Dobrogea dupa razboiul Crimeii in fruntea ostilor sale si s-a oprit langa Lacul Techirghiol. Avand bratul ranit, Marza s-a putut vindeca acolo in cateva zile.
Valul lui Traian
Legenda spune ca in vremuri mult indepartate, in perioada cand imparatul Romei era Traian, un conducator de osti renumit pentru priceperea sa in lupte, un adevarat razboinic. Acesta venise cu intentia de a-l invinge pe Decebal si de a subjuga Dacia. Pentru a-l invinge pe Decebal, trebuia mai intai sa cucereasca bucata de pamant dintre Dunare si mare. Lucru care s-a si intamplat. S-a dus o lupta crancena intre romani si geto-daci. Se spune ca insusi imparatul a luptat pe camp. Lupta s-a dus intre cele trei valuri de pamant intarite, iar acesta a fost singurul loc unde a intervenit in batalie chiar imparatul. Dupa ce Traian a cucerit Dacia, in jurul acestor trei valuri de pamant a luat nastere o asezare de geto-daci si romani, care in timp a luat denumirea de “Valul lui Traian”.
Tuzla
Urmatoarea legenda este despre Tuzla si incepe de pe vremea cand s-au dat multe batalii intre ostirile sultanului si ale tarului. Pentru ca oastea sultanului sa nu se rataceasca, s-ar spune ca aceasta o lua intotdeauna pe malul marii. In acea vara foarte calduroasa, acestia au facut un popas in apropierea Techirghiolului si s-au scaldat in apa ghiolului. In timpul scaldatului, un ostas a vazut o spuma presarata peste o piatra de la marginea lacului si a gustat din aceasta. Si-a dat seama ca este sare. Apoi s-a uitat spre lac foarte mirat si a strigat: “tuzlu-ghiol” (in traducere “lac sarat”). A dus vestea mai departe, iar pasa a poruncit sa se construiasca un pod de piatra lata, care sa fie udat din ora in ora cu apa din lac. Apa se preschimba in aburi, iar sarea ramanea pe pod si era stransa. In timp, s-au format asa numitii “armani de sare” (loc de unde se aduna sarea sau cerealele), iar lacul s-a numit “Tuzla” de la vorba turceasca “tuz”.
Adamclisi
Istoricii spun ca in iarna anului 101-102 au avut loc grele batalii intre romani si geto-daci pe locurile unde se afla Monumentul triumfal Trophaeum Traiani si vestigiile cetatii cu acelasi nume (in comuna Adamclisi). Dupa infrangerea geto-dacilor, in 109, imparatul Traian a dat porunca sa fie ridicat monumentul circular, sculptat in basoreliefuri care il inconjoara ca un brau lat. Acestea reprezinta scene care redau atat vitejia romanilor, cat si eroismul dacilor. Aproape de monument au fost ridicate un mausoleu, dedicat unui ofiter roman cazut in lupta si un “altar” inaltat la porunca lui Traian in memoria soldatilor care si-au dat viata in sangeroasele batalii de la acea vreme. O data cu trecerea timpului au inceput sa apara alte popoare, iar monumentul si cetatea au fost ruinate si astfel au luat nastere asezarile civile. Locuitorii acestor asezaminte veneau si se rugau la “altarul” inaltat pe vremea lui Traian. In timpul ocupatiei otomane, turcii au numit asezarea Adamclisi, care inseamna “Biserica lui Adam” sau “Biserica omului”.
Toate aceste legende imi aduc aminte de basmele pe care le-am citit in copilarie si totusi.. ar trebui sa iau in considerare ca exista un sambure de adevar in toate povestile astea.
Legende dobrogene (prima parte)
Legende dobrogene (a treia parte)
Legende dobrogene (a patra parte)
Legende dobrogene (a cincea parte)
Legende dobrogene (a sasea parte)
Legende dobrogene (a saptea parte)
Sursa imaginii: wikipedia.org
