Acum o luna de zile am inceput o serie scurta de articole despre legende Dobrogene, un subiect interesant (parerea mea) despre care s-a vorbit prea putin. Fiecare roman este legat de o regiune din tara asta, cel mai probabil orasul natal. In situatia de fata regiunea Dobrogea mi-a starnit curiozitatea din ce in ce mai mult in ultimii ani, am avut ocazia sa o prezint catorva straini, dar nu la nivelul la care imi doresc. Oricum este timp pentru toate si ma bucur ca am cunoscut oameni din Constanta care sunt dornici sa exploreze aceasta regiune.
Lacul Siutghiol si Insula lui Ovidiu
Exista o legenda interesanta despre cum a aparut lacul cu apa dulce Siutghiol si insula lui Ovidiu. In vremuri indepartate, dupa ce umblasera o zi intreaga de vara prin Dobrogea, Dumnezeu si Sf. Petru, fiind obositi, au poposit seara intr-un sat de langa Mamaia (cam pe unde e Canaraua astazi) sa ceara adapost si mancare. Oamenii din sat erau rai si neprimitori pentru oricine ajungeau acolo. Intr-un final, au dat peste o casa ceva mai indepartata de sat, in care locuia o vaduva batrana si saraca, a carei singura avere era o vaca stearpa. Femeia nu mai putea munci ca sa aiba macar cele de trebuinta si era ocolita de sateni. Numai un intelept, pe nume Ovidiu, venea din in cand sa o viziteze, tocmai din Roma.
Oaspetii ceresti au gasit adapost la aceasta femeie si ii cerura ceva de mancare. Batrana le spusese ca nu are cu ce sa-i hraneasca, insa cum Dumnezeu le stia pe toate si putea sa faca minuni, o indemna pe femeie ca mai incerce o data sa mulga vaca. Zis si facut. Femeia se intoarse bucuroasa cu oale pline de lapte proaspat de la vaca. Un miracol nou avea sa se intample, si anume: din cenusa care mai ramasese in soba, batrana a fost sfatuita sa faca paine. Dupa putin timp, femeia gasi in soba o paine mare si gustoasa. Si asa au avut oaspetii paine proaspata si au mancat cu totii pe saturate. Insa acea paine nu se termina de fel, intrucat, cum rupeai din ea, painea crestea la loc. A doua zi, oaspetii erau plecati deja, cand batrana se trezi. Iesind in fata curtii, ea vazu ca tot satul se gasea sub un lac de apa dulce si alba ca laptele. Numai casa ei ramasese in mijlocul lacului, pe un ostrov. Batrana il chema pe Ovidiu, care ramasese peste noapte la ea si dormise intr-o odaie veche. De cum vazu minunea, Ovidiu s-a impietrit si s-a prefacut in stana.
De atunci, lacul care a inecat acel sat plin de oameni rai, s-a numit Siutghiol, adica lacul cu apa dulce si alba ca laptele, iar locul unde au fost casa si ograda vaduvei se cheama si astazi Insula lui Ovidiu.
Legende dobrogene (prima parte)
Legende dobrogene (a doua parte)
Legende dobrogene (a treia parte)
Legende dobrogene (a patra parte)
Legende dobrogene (a cincea parte)
Legende dobrogene (a sasea parte)
Sursa imaginii: litoralulromanesc.ro
