Legende dobrogene (a sasea parte)

In cateva articole am incerc sa cuprind cateva legende din regiunea Dobrogea, este deja a sasea parte si probabil ultima.

Dunarea

Una dintre cele mai frumoase legende dobrogene este cea a Dunarii. Legenda ne spune ca la inceputul lumii, in Univers exista doar lumina, iar vazduhul era un loc in care domnea doar armonia. Aici vietuiau in pace desavarsita craiul Soare, stapanul Vietii, al Caldurii si al Luminii, domnita cerului, Luna, o femeie rece si mii de stelute frumoase si gingase. Craiul Soare era un tanar chipes si voinic, lucru care atragea foarte mult pe domnisoarele stelute, dar mai ales pe domnita Luna. Toti credeau ca mandra si voluptoasa Luna ii e sortita frumosului Soare. Cat era ziua de lunga, stelutele citeau legendele Universului, cantau la harpa, coseau galaxii, se jucau de-a v-ati ascunselea, numai Luna statea mereu in preajma Craiului Soare. Insa el nu dadea atentie Lunei, ci unei gingase stelute, pe nume Dunarea, care avea un talent deosebit, acela de a canta cel mai frumos la harpa.

Intr-o buna zi, a avut loc un bal in cinstea craiului, iar in ziua aceea, acesta trebuia sa isi aleaga logodnica. A fost alai mare, in frunte cu domnita Luna care a fost de departe cea mai eleganta prezenta a balului. Tanarul crai avea ochi doar pentru farmecul natural al stelutei Dunarea. In acea seara, Dunarea a fost aleasa drept sotie si de atunci si-au jurat dragoste eterna. Domnita Luna a fost aleasa drept “nuna”, iar Luceafarul a fost ales drept “nun”. Din acel moment, Luna a urzit un plan de razbunare. A chemat in ajutor duhuri rele, care aveau menirea de a o ademeni intr-o capcana pe inocenta Dunare. In ajunul nuntii, Luna i-a cerut Soarelui sa-i incredinteze viitoarea sotie, pentru a o gati de nunta, cu cele mai frumoase straie. Numai ca, biata Dunare a fost dusa pe marginea vazduhului, iar Luna a impins-o fara mila pe pamant, in niste munti acoperiti de o padure neagra si inspaimantatoare. Domnita Dunarea se izbi atat de tare de pamant, incat s-a transformat imediat intr-un ochi de apa.

La putin timp dupa aceea, pe acolo treceau zanele bune, care au vazut ochiul de apa si au vrut sa isi oglindeasca trupurile. De indata, Dunarea incepu sa vorbeasca si le povesti toate cate le patise. Zanele au facut imediat o vraja, iar ochiul de apa inceput sa curga. Teribila Luna vazu tot ce se intamplase pe pamant si speriindu-se, porunci copacilor sa se aplece, pentru a o acoperi pe Dunare, ca Soarele, in cautarea lui disperata sa nu cumva sa o vada. Insa, zanele bune au avut grija ca Soarele sa o vada pe Dunare. Pietrele care erau aruncate de Luna inspre Dunare se prefaceau in munti si apoi, alte si alte izvoare veneau in ajutorul Dunarii, astfel incat si-a luat avant si s-a aruncat in mare. De acolo, Dunarea a strigat la craiul Soare, si-a urlat iubirea si a blestemat Luna. Dandu-si seama ca Luna este vinovata pentru intreaga tragedie, Soarele si-a intors fata de la ea si a inceput sa alerge departe de ea. In felul asta, nu a mai putut fi gasit niciodata de Luna.

Asa a luat nastere si intunericul, a carui Craiasa este Luna. De atunci si pana astazi, Luna nu a reusit sa mai prinda Soarele, insa acesta se oglindeste in fiecare zi in Dunare, stralucind in fiecare picatura a acesteia.

V-a placut? 🙂

Legende dobrogene (prima parte)

Legende dobrogene (a doua parte)

Legende dobrogene (a treia parte)

Legende dobrogene (a patra parte)

Legende dobrogene (a cincea parte)

Legende dobrogene (a saptea parte)

Sursa imaginii: turistderomania.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *