Odinioara, Insula Serpilor a facut parte din soclul continental al Dobrogei si este situata la est de gurile Dunarii, in Marea Neagra, in dreptul orasului-port Sulina, la o distanta de aproximativ 44 km de uscat. Are o suprafata de 17 hectare si este singura insula care a apartinut romanilor. Din punct de vedere economic, nu se poate spune ca a avut vreo importanta in trecut. Insula reprezenta doar un masiv calcaros stancos, cu o serie de roci marine si o buna baza de pescuit. Ulterior, a devenit un punct de atractie o data ce au fost descoperite cateva rezerve de petrol si gaze naturale in subsolul platoului continental din jurul insulei. In timp, desigur ca a crescut si importanta strategico-militara a insulei, iar asta nu putea trece neobservat. Dupa 1948, cand insula fusese ocupata de U.R.S.S., acolo s-a dezvoltat o baza militara, de control naval si aerian, de aparare antiaeriana si maritima, care apartin acum Ucrainei.
Insula Serpilor
Insula Serpilor a fost mentionata pentru prima oara, in anul 777 i.Hr., iar in mitologia elena, aceasta fasie de pamant insemna creatia lui Neptun, zeul marilor. Exista legende grecesti, cat si legende romane despre aceasta insula. Grecii au denumit insula Leuke, iar romanii au denumit-o Insula Alba, pentru ca avea multe constructii, care, in timp au devenit ruine de marmura alba. Legendele Greciei antice (sec. VIII i.Hr.) povestesc ca zeita Thetis s-a rugat de zeul Poseidon sa scoata din adancul marii o insula pentru fiul sau, pe nume Achile. Eroul aheilor, Achile fusese omorat intr-o lupta impotriva Troiei, iar ramasitele sale au fost puse de mama sa intr-un sanctuar pe insula Leuke. Conform unor relatari, edificiul antic avea un diametru foarte mare, de forma patrata, iar in partea estica a sanctuarului se afla templu inchinat lui Achile. Arhitectura templului este specifica epocii numita ciclopeana, asemanatoare celor din Thesalia si Tracia, adica din ziduri ridicate din blocuri mari de piatra si imbinate fara ciment, iar calcarul din care au fost fasonate confera constructiei o culoare alba. Pe micuta insula, pe langa sanctuarul lui Achile s-au aflat mai multe edificii de cult in care au locuit pentru o perioada cativa preoti. Se mai stie ca Insula Leuke a fost un loc de escala pentru navigatori, iar din anul 1484, insula Serpilor a intrat sub stapanire otomana, o data cu Chilia si Cetatea Alba. In perioada dominatiei otomane, insula a fost numita de catre greci Fidonisi (in traducere Insula Serpilor).
O alta legenda spune ca in mitologia greaca insula Leuke era considerata un loc paradisiac si de aceea o numeau si Makaron (a fericitilor), iar unii lingvisti au tradus “Atlantis” prin “Fericire”. De aici si asocierea dintre cele doua. Ca o dovada in plus, arheologii sovietici au descoperit numeroase ruine subacvatice atribuite atlantilor. Au numit-o astfel, deoarece aveau credinta ca acolo era locul unde se refugiau sufletele mortilor. Din pacate, nu exista vreo legenda completa (mai degraba sunt fragmente, cel putin in opinia mea) despre Insula Serpilor. Abia in sec. XIX s-au descoperit ruinele templului inchinat lui Achile si alte vestigii. Ele au fost descoperite de catre un capitan rus, Kritziky, iar aceste descoperiri au fost relatate, mai tarziu, de catre un german (pe nume Kohler).
Legende dobrogene (prima parte)
Legende dobrogene (a doua parte)
Legende dobrogene (a patra parte)
Legende dobrogene (a cincea parte)
Legende dobrogene (a sasea parte)
Legende dobrogene (a saptea parte)
Sursa imaginii: ecomareaneagra.wordpress.com
