Lumi diferite

Va trebui sa alegi intre doua rele: sa iti aperi orgoliul si sa fii tu cel care spune “la revedere” sau sa astepti ca lucrurile sa se indrepte, desi e aproape imposibil sa-ti mentii entuziasmul, naivitatea, starea de bine pentru mai mult de 48 de ore. Nu e nimic complicat, doar ca soarele apune si razele alea rosiatice de pe fata ta nu te mai incalzesc. Doar iti supara ochii si din ei incep sa curga lacrimi. E absurd si totusi nu poti opri nici frigul care incepe sa te cuprinda, nici intunecarea cerului.

Asta a cata relatie ratata e? Mai are rost sa mai incerci sa te apropii de cineva? E genul de joc al carui scor final il stii inca de dinainte de a face prima mutare. Si iti convingi mintea sa uite de asta, chiar si pentru cateva zile pentru ca el a avut cateva momente in care teatrul si minciunile ii faceau buzele tare dulci. Devii victima care cade in capcana pe care o cunostea deja, ajungi sa intelegi ca orice ai face rezultatul va fi acelasi. Atunci de ce sa-ti mai feresti sufletul de noi rani? Oamenii de un anumit tip, intotdeauna vor dori sa isi petreaca timpul cu altii de acelasi fel… restul societatii, in care te gasesti si tu, nu are valoare.

Ti-ai dori sa te razbuni cumva pe varsta pe care o ai, pe familia in care te-ai nascut, pentru educatia pe care ai primit-o. Ajungi sa-ti faci tot tie rau, si nu e nimeni de incredere in jur. Si cand vei intelege ca in 2 te simti mai trist decat cand erai singur, o sa vrei sa renunti la multe dintre lucrurile care te faceau sa zambesti ieri.