Inca un semn ca am trecut de copilarie: nu mai stiu exact cand incep colindatorii sa bata din usa in usa pe la necunoscuti. Am amintiri frumoase legat de colinde. Am avut mare noroc ca nu am dat de nici un derbedeu mai inaintat in varsta decat mine care sa imi ceara banii sau o patesc. Stiu destule cazuri de genul. Totusi am avut “norocul” sa am un coleg care ma fura, cand baga banii intr’un buzunar de unde imparteam jumate-jumate cand in alt buzunar unde tinea doar pentru el. Intr’un tarziu m’am prins de faza si am tinut eu banii, dar nu am avut “inima de piatra” si sa fur si eu ca altii de la propriul “partener”.
Era frumos atunci, acum se vede de la o posta ca pe copii nu ii mai incanta un mar si cateva nuci.. ei vor bani si cat mai multi. Daca ii intinzi unuia 50 de bani se uita cu o fata (fatza) deaia sictirita la tine si nici macar buna seara nu iti mai zice. Pacat.. s-a pierdut acea inocenta si spiritul specific sarbatorilor de iarna.
Stiu ca am un moment de nostalgie, dar cine nu are cand vine vorba de amintiri din perioada sarbatorilor de iarna?!
Deci, cand va astept sa ma colindati?! 😛
in ce sat? :)) da.. in acelasi in care ai colindat si tu: Constanta. Dar nu tin minte sa fi fost atat de avid dupa bani.. ma multumeam si cu ceva dulciuri. Jocuri video? h3h3h3 ce vremuri 😀
o nu, mereu s-au vrut banii…nu stiu in ce sat ai locuit tu dar la oras mereu se cauta bani! Ne rugam candva sa nu dam de vre-un batran care ne dadea mere si dulciuri….eu vroiam BANI ! multi bani! nu doar 5 bani cat isi permiteau batranii. Mergeam apoi cu pungulitza plina ochi de monezi si o schimbam la magazin. Vroiam sa strang bani sa-mi iau si eu un joc pe televizor…ce nebunie a fost si cu alea, cu dischetele…te duceai in bazar si dadeai o discheta si 1 leu si iti dadea alta in schimb. Nu te intrista de ce nu mai este, bucura-te de ceea ce a fost candva si doar noi am prins…asta desigur daca e cazul caci 1. nu esti copil sa mai stii exact ce fac copii si 2. nu poti generaliza.