Uneori iubim, insa uneori iubirea doare si uneori nu-i punem punct ci mergem inainte acceptand orice durere in speranta ca va fi bine.
Nu cred ca sunt un caz mai aparte care sa fii iubit pe cineva care mai avea putin si-si scuipa aproapele in fata. Desigur asta e un caz mai aparte si dus la extrem, probabil unicul caz cand acea persoana se comporta asa caci ai reusit s-o ranesti prea tare. Insa tu vrei sa repari lucrurile si mai ales nu tu ai fost singurul de vina. O relatie implica doua persoane. Insa, chiar auzind-o transformata in animalul care s-a transformat, n-am putut s-o las. Inca o iubeam, ba chiar eram la momentul ala special care apare doar dupa ce se termina totul. Momentul ala in care realizezi ca ai avut ceva bun langa tine si acum nu mai ai. Moment care nu iti garanteaza nici o concluzie clara pana la urma.. Asa pare sa fie cursul asta, cam haotic. Nimic ciudat, avand in vedere tendintele masochiste ale omului.
Insa cel mai penibil lucru este cand fix persoana de langa tine este cea care te critica. Penibil mai ales daca se intampla in public. Avem iubite/iubiti cu scopul de a ne simti bine, cu scopul de a avea cui sa ne deschidem. E un sentiment foarte rece si dureros acela cand persoana respectiva se foloseste de informatiile pe care i le-ai dat ca sa iti dea peste nas cumva. Ba chiar te simti foarte nervos si scarbit cand acea persoana te contrazice intr-un grup sau in public, minim schitand un scurt “pff”, ca si cum i-ar fi rusine de tine. Acest tip de om este unul de cel mai josnic caracter si probabil foarte naiv in caz ca nu e rau intentionat.
Dar noi suntem masochisti, uneori iubim si astfel de persoane si uneori nu incetam sa iesim din umilinta asta imputernicita si continuata de pretextul iubirii.
corect dude..