Ingaduie-mi sa-ti impartasesc tie toate gandurile mele… Suna frumos, nu-i asa? Dar chiar crezi ca m-ai pacalit intr-atat incat sa-mi pierd si ultima faramita de intimitate fata de tine? Pare-se ca nu mai detin nici un secret, stii foarte multe lucururi despre mine, tu care pentru mine esti inca un necunoscut! Slabiciunile ti le-am dezvaluit fara sa vreau pentru ca: da, da! sunt slaba! Ce cunosc eu despre persoana ta? Un alt mister care imbraca precum o petala alt mister si asa mai departe… si realizez ca esti precum o floare care nu-si deschide petalele decat la intuneric. Ti-am zis ca te iubesc si am gresit: cum poti iubi necunoscutul atunci cand esti cuminte? Numai un aventurier se arunca in abisuri ale caror adancimi nu le afla decat atunci cand face saltul fara cale intoarsa? As vrea sa-ti indepartez invelisul, dar daca esti un fluture inca nepregatit sa iasa din cocon? Nu vreau sa te omor in graba, in curiozitatea mea. Desi nu te vad chiar asa fragil. Cei incredibil de dragi asa spuneai parca? Suna frumos, nu-i asa? Da, stiu ca ma repet, dar crede-ma ca totul este voit. Dar de ce nu imi spui ca sunt credibil de draga? Vreau o masura a ceea ce simti tu. Basmele le adoram cand eram copil, deci nu te mai poti inspira din ele pentru ca devin neincrezatoare. Sper ca nu-mi vei reprosa ca incerc sa te indepartez pentru ca mi-ar fi teama sa ma implic. Daca te-as pierde m-as pierde pe mine insami. Mi-ai ramas ultima legatura cu ceea ce se numeste viata. Nu ma lasa sa naufragiez in propria deriva.
P.S. Nu lua filozofia prea in serios. Sunt indragostita de viata, gesturile extreme nu sunt pentru mine
