Metroul

Rutina asta ma omoara incet, dar sigur. Frigul din camera m-a trezit brusc in dimineata asta, buimac ma uit la ceas si observ ca era ora 6. Imi trec mana prin par de parca as vrea sa imi reimprospatez memoria si sa ma trezesc mai repede. Durerea de spate o resimteam si acum, ma ridic din pat si ma indrept spre baie sa ma spal si sa ma trezesc. Apa este atat de rece, o simt ca o mie de ace ce parca imi perforeaza pielea. Mi se ridica parul pe mana si incep sa tremur mai tare. Ma sterg repede cu prospoul si ma intorc la pat, ma asez in fund la marginea lui si caut ca un apucat pachetul de tigari printre hainele aruncate la intamplare pe jos. Intr-un final gasesc pachetul jerpelit cu 2 tigari ramase in el, iau una si o aprind. Trag cu pofta din ea, pentru un moment imi inchid ochii si scot fumul usor afara, traiesc din plin aceasta clipa, singura “frumoasa” din aceasta dimineata.

CAFEA!!! cuvantul asta imi “zdrangane” in cap, o cafea ar merge acum. La naiba, nu mai am. Oftez, trag ca un calic din tigara sa o termin si sa ma pregatesc pentru cursuri. Termin tigara si o aprind pe ultima, ma uit iar la ceas, este 7:30. Imbrac la nimereala o pereche de pantaloni gasiti pe scaun, trag un hanorac, cateva caiete sifonate le indes in rucsac langa o bluza “de rezerva” daca vremea se va strica afara si ma indrept spre usa sa plec, deh.. ma asteapta iar o zi de monotonie. Holul este gol, mucuri de tigara in dreptul fiecarei usi, este liniste. Ma opresc in capul culoarului si ma intreb daca m-am trezit eu prea devreme. De ce este atat de liniste? Ma stramb si imi continui “drumul” catre iesirea din camin.

Este frig, mi-e frig, tremur si ma cuibaresc in fularul incolacit in jurul gatului. Privesc in departare dupa tramvai, iar intarzie 54b asta. Traversez si ma inghesui in multimea de pe peron, astept linistit tramvaiul. Cu pasi grabiti urc in tramvai si ma asez pe primul scaun liber pe care il vad, imi indrept privirea spre geam si astept sa ajung mai repede la metrou. Ma prefac ca nu o vad pe batranica de langa mine care asteapta sa ii cedez locul. Nu, azi sunt nesimtit, nu las nimic de la mine, macar azi sa nu imi pese de “detalii” de genul. Tramvaiul abia se misca incarcat cu calatori, toti grabiti sa ajunga la timp la munca. Punctualitatea este un atu in ziua de azi, o mica bulina alba pe care o etalezi zi de zi.

Intr-un tarziu ajung la metrou, vant puternic care anunta venirea lui, aglomeratie, curent pe scari, frig, piele de gaina, rutina, saracie. Asta e metroul de care m-am indragostit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *