Nisipul lipit de piele

Soarele ce ne-a incalzit din ultimele zile m-a dus cu gandul la vara. Cand zic vara ma refer la Vama Veche si amintirile placute pe care le am acolo. Amintiri acumulate de-a lungul anilor. Imi aduc aminte de vesnicul praf ce predomina pe haine si incaltari. Soarele ce ardea si ma obliga sa ma ascund intr-un loc racoros si umbrit. Setea mi-o stingeam cu o bere rece si trageam cu sete dintr-o tigara capatata. De multe ori nu apucam sa o termin singur pentru ca mai era cineva la rand care vroia sa pufaie din ea. Desi se transforma intr-o statiune invadata de aparate de dat cu pumnul, terase cu fast food, smecheri si pitipoance.. Vama Veche isi pastreaza un gram de originalitate la care contribuie si amintirile placute de acolo. “Fara griji si fara bani”, asta e moto-ul multora care vin din tara (de la sute de km departare), cu nasul pe tren, cateva conserve in rucsac, un cort de 2 persoane, cateva haine de schimb si multa voie buna. Inevitabil te intalnesti cu amici/prieteni de la care “imprumuti” ba o tigara, ba o bere. Si zilele trec pe nesimtite, cunosti lume noua, te tavalesti prin nisip si bei ca porcul. Fara griji, fara parinti, fara asfalt incins, fara mutre acre si alte “delicii” ce iti fac viata mai frumoasa acasa.

Stii piesa Vama Veche – Zmeu? se potriveste de minune mood-ului meu de acum.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *