Nu am chef de nimic azi, nu vreau sa va vad fetele obosite, nu vreau sa va aud gandurile zgomotoase, nu vreau sa va simt duhoarea de dupamiaza. Vreau sa raman doar eu.. singur, gol si ghemuit intr’un colt intunecat din casa de pe deal.. si sa simt mirosul prafului si al lemnului mancat de carii si timp. Cateva raze de lumina de la luna sa se strecoare printre jaluzelele din bambus, sa ma joc cu ele si sa fumez o tigara in nepasare.
Nu intelegeti ca ma obositi? imi luati din energia vitala de care am atata nevoie.. insetatilor care sunteti. Si da, incepand de azi va rad in nas, pentru ca nu’mi mai pasa de nimic.. ci doar de propria’mi soarta si liniste. Fara lacrimi de crocodil si aceleasi minciuni care fac parte deja din rutina, nu va mai prefaceti.. va rog. Gata, v’am lasat!
John.