O experienta de mult uitata

Aseara am avut ocazia sa gust din nou, dupa multi ani de zile, experienta unei nunti. In copilarie am fost la multe nunti si botezuri, parintii mei fiind nasi de vreo 13 ori (din cate imi aduc aminte, pe langa alte nunti si botezuri la rude si prieteni) si stiu cum decurge o nunta, cata pregatire implica si oboseala care se acumuleaza. De data asta am fost invitat la nunta unei prietene din copilarie, wow ne cunoastem de cand eram in scoala generala. Nu am prea multe detalii legat de pregatire si efortul depus de familiile lor pentru acest eveniment, dar aseara am vazut pe fata lor oboseala acumulata in ultima saptamana. Stateam si ma gandeam ce efort trebuie sa depui pentru un eveniment de o seara si probabil multi nu isi doresc sa treaca iar prin tot calvarul asta. Desigur, este un eveniment unic in viata si merita fiecare strop de sudoare.. ca sa zic asa.

Nunta s-a tinut la restaurant Diplomatic, este situat in zona Abator (pentru cunoscatorii orasului). Au fost in jur de 120 de invitati de toate varstele, lumea s-a simtit foarte bine, s-a dansat, s-a ras mult, mancarea a fost buna, localul este amenajat frumos, muzica a fost si ea buna si lista continua. Pe la 1 dimineata impreuna cu fratele miresei, ceva prieteni si domnisoare de onoare am furat mireasa. Ne-am suit in 3 masini si am pornit spre El Comandante din Piata Ovidiu. Din pacate era gol, la un moment dat mai erau 3-4 persoane pe ring si angajatii. Dar a fost frumos, pe de-o parte ma bucur ca era gol si am facut poze doar noi fara sa apara inca 10 necunoscuti printre noi 🙂

Legat de muzica, intodeauna este loc de mai mult sau ceva mai bun. La aceasta nunta au avut o formatie si un dj, mai nou se plateste o suma mare de bani ca sa iti vina o formatie la nunta si canta in 3 reprize a cate 40 de minute, atat. Curios, asta este noul trend pe care sincer nu il inteleg.

As putea scrie multe fraze ca sa acopar experienta de 8 ore petrecute aseara la nunta, dar ca o concluzie pot spune ca a meritat din plin sa merg. Am cunoscut oameni noi, am dansat cu ei, am transpirat, m-am ametit putin si la sfarsit soarele era deja pe cer cand ma indreptat spre casa. De abia astept sa vad pozele si filmarea.

Le urez din nou casa de piatra, sa aiba parte de o viata cat mai frumoasa unul alaturi de celalalt la bine si la greu!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.