SIDA (Sindromul Imunodeficientei Dobandite), este o afectiune a sistemului imunitar, caracterizata prin infectii oportuniste, neoplasme, disfunctii neurologice si o mare varietate de alte sindromuri. Acronimul SIDA provine din limba franceza: Syndrome d’Immuno-Deficience Acquis. Pe plan mondial se mai foloseste si acronimul AIDS, provenit din limba engleza: Acquired Immune Deficiency Syndrome.
Infectia cu HIV este ireversibila, se poate doar intarzia aparitia bolii prin administrare de medicamente. HIV reprezinta prescurtarea in limba engleza a Human Immunodeficiency Virus (Virusul Imunodeficientei Umane – virusul HI). Boala SIDA, o data declansata, evolueaza continuu, putandu-se intarzia doar si trata medicamentos sau chirurgical o serie de boli aparute ca urmare a deficitului imun.
SIDA a fost declarata ca boala de sine statatoare cu aspect de pandemie la 1 decembrie 1981. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) considera numarul deceselor datorate urmarilor acestei boli ca fiind de 2,9 milioane in anul 2006, numarul celor infectati pe plan mondial de 39,5 milioane, anual infectandu-se alte 4,3 milioane de persoane. Pe plan mondial numarul persoanelor infectate cu HIV se apreciaza ca fiind de 1% in grupa de varsta 15-45 de ani. In unele tari din Africa se considera numarul celor infectati cu acest virus in aceasta grupa de varsta ca fiind de pana la 20% (si chiar mai mare in unele regiuni) din populatie.
SIDA este un sindrom care denumeste totalitatea bolilor asociate infectiei cu virusul HI (HIV), infectie care duce la slabirea, respectiv distrugera sistemulului imunitar. Aproape toate persoanele netratate infectate cu HIV vor dezvolta in cele din urm? SIDA. SIDA afecteaza in special populatia tanara, activa din punct de vedere sexual, insa se poate transmite si de la mama la copil (fat), in cursul nasterii prin contactul cu sangele matern sau dupa nastere prin alaptare. Evolutia fatala a tuturor pacientilor atinsi de SIDA, in ciuda terapiilor celor mai moderne, sofisticate si costisitoare aplicate, impreuna cu extinderea bolii, cu afectarea inclusiv a copiilor, sunt factori de alarma si de generare a psihozei de teama fata de acest flagel al secolelor XX-XXI.
Virusul HI (HIV) se transmite prin sange, sperma, lichid cefalo-rahidian (LCR) si lapte matern. Ca poarta de intrare pot functiona rani proaspete, sangerande din mucoas? (oculara, bucala, vaginala, anala) sau rani nevindecate sau insuficient protejate de pe oricare parte a pielii corpului. Caile de transmitere cele mai frecvente sunt cele vaginale sau anale datorate nefolosirii prezervativelor si practicii sexuale orale. La toxicomani folosirea in comun a seringii poate fi, de asemenea, un mod de transmitere prin consumul de droguri pe cale intravenoasa. Grupul homosexualilor este considerat ca fiind un grup de risc, din cauza schimbului des de parteneri si a contactului sexual anal. Gradul de risc depinde direct de concentraatia de virusi din secretia vaginala, sperma sau sange.
Transfuziile de sange si produsele preparate din sange pot, de asemenea, prezenta un risc de contaminare cu HIV. Controlul de rutina al donatorilor reduce considerabil acest risc, dar nu il poate elimina complet, deoarece infec?ia nu se poate depista prin teste serologice decat dupa un interval liber de minim 25 de zile de la infectare (fereastra serologica).
Riscul de transmitere HIV de la mama la fat intrauterin sau la nastere in travaliu este considerat ca fiind de 10-30%. In cazul mamelor infectate se poate reduce acest risc la 2% prin administrare de medicamente antiretrovirale si nastere prin operatie cezariana.
O modalitate de transmitere din pacate des intalnita prin anii ’80 din secolul trecut, este cea parenterala, prin folosirea de seringi contaminate in cazul toxicomanilor dependenti de droguri injectabile. Eliminarea folosirii in comun a seringilor a redus considerabil acest risc in tarile in care toxicomania este o problema des intalnita.
Un grup de risc reprezinta si personalul sanitar, care poate veni in contact cu secretiile si sangele pacientului infectat, riscul direct reprezentand intepaturi, taieturi sau contactul direct pe pielea lezata neprotejata corespunzator.
Cercetarile ultimilor ani au aratat ca se poate exclude transmiterea prin secretia oculara (lacrimi), bucala si prin transpiratie, pentru ca concentratia virusilor HI nu este destul de mare pentru o infectare, la fel ca transmiterea pe calea aerului prin aerul expirat, o cale des intalnita la alte afectiuni virale.
Infectarea printr-un contact accidental cu HIV poate fi prevenita cu succes prin profilaxia postexpunere, care dureaz? 28 de zile si se poate incepe 2 ore dupa contact. Prima doza medicamentoasa trebuie administrata in primele 24 de ore, in cazul intepaturilor, sau 72 de ore, in cazul contactului cu mucoasele genitale.
Am avut o matusa care a murit de boala asta dupa ce, din cauza neglijentei unor doctori a fost infestata cu virusul HIV in urma unei transfuzii… Am vazut in realitate cum “lucreaza” boala, cum sfarseste un om, cum i se scurge viata din corp… dureros si trist.
N-am cuvinte.
marfa video ala