Patru camere goale

Stateam langa ea plin de dezgust, asta nici dupa o zi trecuta cand ma simteam plin de afectiune. Nu ca as fi avut motive intemeiate sa fiu atat de optimist, ci era doar o dorinta de a mai simti caldura, iubirea sau era pur si simplu nevoia de a mai simti orice altceva decat sentimentul de sulita rece infipta in pieptul meu fragil. Da, este fragil inca sau este fragil in sfarsit, simtind pana acum din plin pumnii dezamagirii si iluziei, mai ales in momentul asta lipsit de aproape orice dorinta de a-l descrie. Nu era un moment nou insa era o durere noua, nu atat ca exclusivitate ci poate ca o inflorire a unui trandafir usor decolorat care nu vrea sa moara, dar care mereu este calcat in picioare datorita felului sau bun si optimist. Ba chiar, in ciuda aparentelor, as indrazni sa-i spun si luptator. Poate eram mai putin fragil daca imi negam dorintele, daca nu ma lasam din nou apropiat de ea atat de periculos de mult, insa fiind om si avand din start o bataie de inima prezenta, e cam dificil sa ma lupt impotriva firii naturale.

Are patru camere, in care m-am plimbat curios de mult si in care mereu mi-am plantat o samanta de speranta pentru a creste ceva frumos, insa nu s-a intamplat nimic. N-am presupus ca sunt goale din start, am crezut ca pur si simplu e stinsa lumina si chiar daca mi-a fost greu sa umblu prin intuneric, am reusit sa ma aprind si sa aduc acea lumina necesara. Dar a fost lumina mea, precum cea de la o lanterna, care odata iesita din camera lasa in urma doar bezna. Daca incercam sa schimb becul ars, aflam ca defapt nici una din aceste camere nu are suport pentru bec, nu are nici macar o veioza banala. Astfel am aflat ca acele patru camere sunt goale. Dar am insistat, nu vroiam patru camere, ci doar una, garsoniera sa fi fost si mi-ar fi convenit, as fi ramas acolo un timp si apoi as fi spart peretii ce limita prezenta mea acolo. Dar nu, ea a ales sa fie rece cu mine si inca odata sa ma lase sa ma apropi suficient de mult ca sa imi pese si ca sa imi provoace o durere maximala refuzandu-ma in viata ei, in bratele ei care alta data imi oferea imbratisari de vis, ce opreau timpul in loc. Cele mai bune imbratisari le-am primit de la aceste brate care acum ma impingeau reci si indiferente, lasandu-mi doar regret si dezgust pentru acest regret. Mi-as da si viata pentru o persoana iubita. Indirect poate chiar asta si fac, putin cate putin.

Ea este om si are o inima ca toti oamenii, dar inima ei are patru camere goale.