Peisaj din Bucuresti

In dimineata aceea rece de martie, bulevardul era pustiu. Bucurestiul parea mai cenusiu decat de obicei, culorile vii din vitrinele magazinelor de-a dreptul bolnave, totul era trist. Isi facu’ aparitia la fel de murdara, cu aceleasi cearcane ce-i “impodobeau” privirea disperata. Azi nu-l mai avea si pe copil cu ea. Hainele rupte nu se asezau in niciun chip pe trupul ei uscat.

Aparu’ si vanzatoarea de la chioscul de ziare, o olteanca scunda cu o fata mereu zambitoare, indiferent de dramele ce-i treceau prin fata ochilor.

– Mario, ce facusi ieri? Intreba cu un glas ragusit vanzatoarea in timp ce-i dadea unui pusti restul pentru cele 4 reviste porno pe care le cumparase.

– Ce sa fac? M-am dus acasa. N-am strans mai nimic. A dracu’ ploaie, a inceput cand cand dadeau oamenii sa fie mai darnici. A racit si Maihaita…

– Si-l lasasi acolo? Il gasesti mort cand oi ajunge inapoi acasa!

– Mare paguba ar fi… Macar as scapa de el.

– Ai grija ce spui femeie ca te-aude Dumneze, se manie vanzatoarea.

– Dumnezeu? Care Dumnezeu? Eu stau si cersesc o bucata de paine si imbuibatii astia arunca cu bani in stanga si dreapta.

Femeia pleca bombanind spre intersectia in care obisnuia sa-si piarda vremea, parca temandu-se de o posibila reactie violenta a vanzatoarei. Olteanca o stia de ceva vreme pe Maria, era sigura ca cineva o obliga sa cerseasca. Nu o suporta pentru ca vazuse ca fiul ei, Florin, ii facea ochi dulci si se gandea ca o astfel de legatura ar fi fost catastrofala. Baiatul ei era student la Litere si avea planuri mari. Mereu ii spunea mamei sale ca va veni ziua in care “toti dobitocii de pe strada noastra care fac acum glume pe seama mea ca ma duc sa invat si nu stau cu ei la bere, or sa spuna cu admiratie ca mi-au fost vecini”.

Vanzatoarea nu stia, dar in urma cu cateva zile, Florin, o oprise pe Maria pentru cateva minute pentru a-i vorbi. Ii spusese ca ar vrea sa o ia de sotie si sa-l adopte pe Mihaita, ca ar putea sa stea in apartamentul lui si ca vrea sa o faca fericita. Femeia se infurie cumplit:
– Sunt saraca, nu proasta! Nu am de gand sa devin servitoarea ta de care sa te folosesti tu cand ai chef. Nu am nevoie de tine, sa-ti fie clar!

De atunci, Florin, nu a mai avut curajul sa se intalneasca cu ea. Incepuse chiar sa creada ca isi merita soara, si ii parea rau ca si-a deschis sufletul in fata ei si ca nu avea cum sa-l ajute pe copil.

Va continua..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.