Povestea angajatului cu carte de munca

Un subiect mult dezbatut, o poveste pe care am repetato de atatea ori. Inca mai sunt multi care au impresia ca munca bine platita este la indemana oricarui pierde vara. Munca este pentru prosti. Nu trebuie sa te strofoci ca sa inveti ceva, banii pica din cer. M-am gandit sa va impartasesc experienta mea de-a lungul anilor si cum am ajuns unde sunt acum.

Primul loc de munca a fost ca debarasator la o terasa din Mamaia, eram clasa a 11-a si in timpul verii incercam sa castig ceva bani de buzunar. Plecam de dimineata de acasa si ma intorceam cu ultimul tramvai, asta pentru un salariu minim. Vara urmatoare m-am intors in Mamaia tot ca debarasator la o alta terasa, dupa 3 saptamani de munca am luat vreo 70 de lei. Pentru un licean cu nevoi putine au ajuns vreo doua saptamani.. bani de tigari si bere.

Dupa terminarea liceului m-am angajat la Metro, a fost prima data cand aveam un card Master Card cu numele gravat si pe care primeam salariul. Pontam la intrare cand veneam la munca, ieseam la pauza de tigara sau plecam acasa. Mancam la cantina cu ceilalti colegi, caram acte pe acolo. Inca mai pastrez fluturasii de salarii si card-urile cu sigla Metro ca sa-mi aduca aminte de unde am inceput. Nu va ganditi ca aveam vreo functie, eram un banal angajat care se ocupa de un raion. Aduceam marfa, asezam marfa pe raft, dadeam informatii atat cat stiam, schimbam preturi, etc. Apoi mi-am dat demisia, vroiam ceva mai bun. In fond terminasem liceul la profilul Real (matemateica – informatica) si aveam un atestat care dovedea ca stiu sa folosesc un calculator. Mi-am cautat pe la sali de internet, mi se parea super sa ai acces la internet toata ziua, sa te joci si sa iei bani pe langa asta. Dar n-am gasit ce cautam, in schimb am ajuns sa lucrez in domeniul telecomunicatilor.

Nu ma asteptam sa fiu acceptat, in fond nu aveam experienta pe care o cereau, dar eram increzator ca stiu ceva din moment ce ma ocupam cu inca un vecin de bloc de o retea de calculatoare conectate la internet. Pe langa experienta limitata eram imbracat ca de plaja cu pantaloni scurti si papuci. Am vrut sa las CV-ul si sa plec, dar am fost oprit la interviu. A doua zi am inceput “aventura” de 6 ani la acelasi loc de munca, este ceva. Am facut de toate, de la spalat pe jos, maturat, completat hartii, taiat facturi, facut pliante si fluturasi, configurat echipamente.. pana la script-uri si pagini de internet pentru firma. Intre timp nu m-am multumit doar cu locul de munca, am vrut mai mult. Am lucrat o perioada la jumatate de norma ca sa fac o facultate pe care am si terminat-o fiind licentiat in domeniul finantelor. In timpul liber am inceput sa citesc tutoriale ca apoi sa imi rotunjesc veniturile din freelance (programare).

Am vrut iar mai mult asa ca mi-am dat demisia si m-am angajat cu norma intreaga ca programator. Un hobby care devenise principala sursa de venit. Omul cat traieste invata, asta am facut de cand ma stiu si povestea nu se opreste aici. Dupa aproape un an s-au “aliniat planetele” si am mai facut o schimbare despre care o sa vorbesc in post-ul urmator.

In momentul de fata am peste 7 ani vechime pe cartea de munca, poate nu are o importanta atat de mare, dar pentru unii angajatori zice multe. Experienta se acumuleaza in timp, nimeni nu o sa traga de tine sa inveti cum sa faci bani. Exista metode rapide sau lente de a parcurce acesti pasi, dar cu rabdare si incredere “treci marea”.

5 thoughts on “Povestea angajatului cu carte de munca”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *