Este interesant, in sensul rau al cuvantului, cum noi romanii avem tendita de a uita trecutul. Este trist cum oameni din generatia parintilor si bunicilor nostri au uitat chinurile prin care a trecut tara asta dupa al doilea razboi mondial si ei imbratiseaza cu atata dragoste partide de stanga (comunisti, socialisti).
Subiectul in sine este unul destul de delicat si chiar daca intamplarile nu dateaza din perioada in care m-am nascut eu (ca sa pot vorbi in baza unor evenimente personal cunoscute), ci din vremea bunicilor mei, cred ca are o la fel de mare importanta sa scriu cateva informatii aparent nesemnificative pentru generatiile mai tinere. Timp de mai bine de 30 de ani (1945-1976), luptatorii anticomunisti retrasi si sustinuti de populatia satelor dim imprejurimi, au rezistat eroic atacurilor trupelor de Securitate. In aceasta lupta au fost implicati zeci de mii de oameni. Locuitorii satelor de la poalele muntilor, care ii ajutau si ii aprovizionau pe cei mai multi luptatori, cu alimente si alte lucruri, au ajuns sa umple inchisorile si lagarele de exterminare.
De ce a inceput? Rezistenta impotriva regimului comunist din tara noastra a fost generala si a inceput imediat dupa asa zisa eliberare. Ea a insemnat reactia de aparare a demnitatii nationale impotriva jafurilor, arestarilor si crimelor comise de ocupantii sovietici si de uneltele lor. Toate aceste atrocitati durau deja de peste 20 de ani, iar poporul roman ajunsese cu “cutitul la os”. Romania se confrunta pentru prima oara cu lupte duse de partizani. Lupte armate care timp de peste un deceniu au cuprins toata tara si a hartuit autoritatile vandute intereselor straine. Si cum tara se afla intr-o situatie disperata, nu au intarziat sa apara si masurile radicale, chiar daca asta a dus la multa varsare de sange. Acest subiect a fost foarte putin cunoscut, pentru ca regimul nu dorea sa faca publice si nici sa accepte macar ca exista oameni care luptau impotriva sistemului comunist. Totusi, exista dovezi asupra rezistentei anticomuniste. Eroi au fost din toata tara: muntii Banatului, Fagarasului, Apuseni, moldoveni, bucovinenii, vranceni si pana la dobrogeni.
Deseori s-a intamplat ca “apele” sa fie tulburate de razvratiti, partizani, iar acestia au ajuns sa fie discreditati cu apelative de gen “fascisti”, “legionari”, “banditi”.. elemente de la periferia societatii, practic. In Bucovina apar primele grupari de partizani, care erau formate din soldati si ofiteri ai armatei romane, ce nu doreau sa treaca in tabara sovietica, precum li se ordonase. Astfel, putin cate putin, aceste grupari si-au facut sediul in munti, paduri, dar fara sa le lipseasca armamentul si alimentele. Fenomenul de raspandeste fulgerator in Vrancea, Dobrogea si restul tarii. Partizanii aveau speranta ca vor veni americanii, iar acestia ar fi putut sa elimine comunismul, sau macar sa il slabeasca din puteri.. pana cand ar fi cazut pentru totdeauna.
Cand si-au dat seama partizanii ca nu vor fi ajutati de americani
In 1956, in Ungaria, a avut loc revolutia maghiarilor impotriva comunismului, insa au fost eliminati rapid de tancurile sovietice, iar americanii nu au miscat un deget. Usor, usor, se ingroasa randurile celor care intra in rezistenta anticomunista: de la militari, la tarani si pana la studenti, fosti legionari si tot asa. Romanii erau uniti. In perioada 1951 – 1952 existau 29 grupe de partizani si alte 15 banuite.
Toate aceste revolte trebuiau sa se incheie la un moment dat. Cei mai multi dintre partizani au fost inchisi, dar multi dintre ai au fost executati imediat ce erau prinsi. Rezistenta anticomunista din Romania a fost una dintre cele mai longevive din estul Europei.
Filme romanesti cu si despre rezistenta anticomunista din Romania
Portretul luptatorului la tinerete (2010)
Sursa imaginii: historia.ro
