Suspine deghizate

Intinde-mi mana si lasa-ma sa te ajut, lasa-ma sa-ti arat ca inca mai exista iubire si dragoste pe acest pamant secatuit de egoism si ignoranta, lasa’ma sa te decopar, lasa’ma sa te cuceresc.. lasa’ma sa te iubesc.

Si acum mai tin minte ziua aia ploioasa de luni, cand sorbeam dintr-o cana de cafea si ai intrat in cafenea. Erai udata pana la piele si tremurai de frig. Nu aveai curajul si nici vreun motiv sa te uiti in ochii cuiva, desi era destula lume care te schita de cand ai intrat. Tin minte ca am fost singurul la care te’ai uitat cateva clipe si apoi te’ai asezat la 2 mese departare de mine. Pe fata ti se citea indiferenta fata de tot ce te inconjura, asa se explica si felul cum erai imbracata. Si cand te gandesti ca dupa 2 luni de atunci, alergam amandoi pe plaja sub stropii de ploaie. Si nu ne pasa de nimeni si nimic.. tot universul se invartea imprejurul nostru. Si tin minte ca la un moment dat am obosit de la atata alergat si ne’am adapostit sub casuta aia din trestie. Si ne-am lasat prada ispitelor si placerilor primordiale. Pielea ta fina aluneca usor sub degetele mele, si te topeai atunci cand te sarutam usor pe gat. Ai adormit in bratele mele in timp ce eu iti sopteam o poveste cu zane si printi fermecatori si faceam bucle cu parul tau inca ud. In acele momente am realizat ca sunt dependent de tine, de zambetul tau inofensiv, de corpul tau firav si caracterul tau puternic.

Stiu ca orice relatie este sortita esecului, dar viata va face o exceptie pentru noi2.

Al tau pufos iti simte lipsa, Shrek.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *