Ecoul mortii..

In umbra-mi muribunda Te-asterni regina noptii Si vrei lumii a arata Ca suntem sortitii mortiiSi speri invaluita in moarte Ca eu sunt jugul tau Dar eu privesc in mii de soapte Si voi sa fiu al tau ecouAcum tu crezi ca te-am uitat Si imi ignori chemarea Dar uite ca sunt vinovat Acum iti cer iertareaCanonul ce il port acum Ma roade, ma deprima Speranta am s-o las acum Caci ea este divina

Chiar daca

Chiar daca tineretea mea Pierduta, e pe moarte O clipa sa-mi zambesti as vrea, Dar stiu ca nu se poateChiar daca tu nu esti aici Te simt acum in toate Mirosul tau e de argint, E trist ca nu se poateChiar daca ai vrea sa ma cuprinzi Sa ma salvezi de moarte Cu greu te-as mai putea minti, Dar stiu ca nu se poateChiar daca sunt gonit acum Voi fi pe veci aici Si nu ma vei uita, n-ai cum, Caci asta nu se poate.

Dispari

Ce trebuie sa faca un om sa uite de ceea ce-l raneste? de gandul asta... al singuratatii... de fapt de singuratatea-n sine... dar cel mai grav e cand le simti... cand ele te plac dar nu iti recunsc... am vrut sa-ti dau dragstea mea... Iubire... de ce ma distrugi?... tu din toate lucrurile existente... sa ajung incat sa imi inchid inima sa nu o mai gasesti... mi-e teama... astazi iar mi-a fost teama... ca-n fiecare zi de altfel... de tine Iubire de tine, da... inca o data astept ziua [...]

Speranta

"Un necunoscut paseste spre mine?Stii tu oare suflet strain, Ca-n tine intreaga-mi speranta, Sta-nchisa, spunandu-mi sa vin, Si sa-ti cer impreuna o viata?...Stii tu oare suflet curat, Ca-n tine-i puterea iertarii Pentru-acei care stramb au calcat, Prezentul cu tine-i da-ncet uitarii?...Stii tu oare suflet pereche, Ca mi te-as da chiar pe mine, Reluand o poveste infinit mai veche, O alta "eu" traind pentr-un "tine"?...Acelasi necunoscut trece pe langa mine.."