Dupa o ultima discutie purtata cu tine pe messenger, nervos si ranit ma ridic de la calculator, arunc o privire in fuga prin camera ca si cum as cauta ceva anume. In graba imbrac o pereche de blugi, trag o bluza pe mine, imi arunc cateva lucruri in rucsac si ies grabit din camera. De cum ies din scara blocului un fior ma ia prin surprindere si concomitent o adiere de vant rece ma impinge parca de la spate, imi “dicteaza” pe unde sa merg, sa ma plimb, sa plang, sa alerg, sa zbier, sa ma descarc si sa uit. Imi infing castile in urechi, pornesc mp3 playerul si caut ca un apucat o melodie care sa se potriveasca starii mele..
Eu ti-am alergat prin vene, te-am iubit, ti-am fost profesor, amant, amic, prieten, confident, dar mai presus de toate ti-am fost iubit! Imi vajaie capul, totul se invarte, amintirile imi strafulgera capul si incep sa tremur. Sa fie de la vantul care imi bate in spate? Sau de la emotiile puternice pe care le resimt acum cand ascult aceste melodii care imi amintesc de tine, de noi2, de explozia de bucurie si culoare prin care am trecut amandoi? Timpul pare ca s-a oprit in loc asteptand ca eu sa imi revin si sa imi continui singuratatea mai departe, sa imi reiau viata pe care am lasat-o balta atunci cand te-am cunoascut, sa imi reiau obiceiurile de zi cu zi.
De ce ai plecat? De ce m-ai lasat aici? De ce m-ai lasat asa? De ce?! Tot ce fac si zic parca nu mai are rost, nu mai am niciun scop de atins. O prea frumoasa melodie se aude in surdina, infrigurat privesc pe geam. Tigara si sticla de vin ma incalzesc, imi incalzesc trupul asta fragil care e macinat de ganduri si regrete, mancat pe dinauntru de viermele “dorinta” exact ca un mar inca necopt si sortit pieririi. Mi-e dor de orele petrecute cu tine, imi lipsesc privirile atintite asupra noastra si soaptele care ne amuzau. Degetele mainilor mele tanjesc dupa atingerea parului tau, criliontii facuti in breton, parul aseazat cu atata grija si ciufulit in joaca de mine.
Desi in sinea ta iti tot repeti ca nu mai vrei si ca tot ce a fost acolo va ramane, incerci sa iti impui usor, usor sa ma uiti, nu poti! Nu este atat de simplu precum pare, nu poti spune NU la tot ce a fost atata timp cat inca mai arde un mic foc de pasiune si dorinta in tine pentru mine. Si cand ma gandesc.. ca doi copii am fost: “naiva din tine, prostul de mine..!”
Gratii, tipete disperate strigate in soapta, regrete, dorinta, gustul dulce al lacrimilor tale, membrele firave imobilizate de lanturile primordiale, milioanele de voci care striga dupa mine, spasme, omul ciudat, ganduri perverse, iluzii, minciuni dulci, priviri incitante, amintiri excitante, trandafiri albi udati de lacrimi, respiratia greoaie, corpul tau slab si atractiv, sange rau..
Urmeaza o perioada de liniste, relaxare, recuperare, revenire la “normal”!