Cuvintele palesc in fata sentimentelor pe care le simt cand sunt cu tine, timpul petrecut cu tine, golurile din stomac si presiunea pe care o simt pe piept acum cand ma gandesc la tine. Unde te’ai ascuns pana acum de nu am stiut de tine? a cui ochi incercai sa ii cuceresti si te respingeau? de ce nu mi’ai iesit in cale mai devreme?
Si totusi.. daca te’as fi cunoscut mai devreme.. poate nu te’as fi adorat atat.. poate nu te’as fi privit asa cum te privesc acum, poate pentru ca nu eram pregatit sa dau ochii cu tine. Poate aveam nevoie de cateva lovituri ca sa realizez ca sunt atatea lucruri marunte dar ignorate care definesc fericirea, ganduri si priviri ce iti ataca in mod constant mintea si iti dau viata peste cap. Apuci sa gusti din ambrosia dulce si usor verzuie. Elixirul fericirii si al implinirii. Si oare care este pretul pentru fericirea asta? l’am platit deja? sau il voi platii mai tarziu? Pfff, prostii.. nu este cazul sa ma consum cu ganduri deastea acum. E bine ca imi alimentezi imaginatia si fiecare intalnire este diferita de cea anterioara.
As vrea sa iti scriu cateva randuri frumoase acum, doar ca.. nu pot, nu imi gasesc cuvintele.. ma fastacesc. Ajuta’ma.. sa plang si sa tremur.. sa fiu om iar. Buzele tale umede, degete ce aluneca pe spatele meu, umbre ce iti ascund goliciunea, ceafa transpirata, membre tremurande, lacrimi in ochi si respiratie greoaie.
Asta e inceputul fericirii!!
